Start > Ritul bizantin > Duminica iertării

Duminica iertării

15 February 2007
1,821 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai)

Mâine este luni. Nu orice zi de luni, ci lunea în care începe Postul Mare, un timp special de rugăciune și post. Postul Mare ne va purta într-o călătorie de-a lungul a patruzeci de zile, sau șase săptămâni, până la Sâmbăta lui Lazăr, apoi Duminica Floriilor și Săptămâna Mare. Și la sfârșitul acelei săptămâni, cu voia lui Dumnezeu, vom celebra Învierea lui Cristos în noaptea de Paști. Acum ne aflăm așadar exact la cincizeci de zile distanță de ziua Paștilor.

Această duminică este cunoscută ca Duminica lăsatului sec de brânză, sau Duminica iertării, după pasajul evanghelic pe care l-am citit. În această zi ne amintim de căderea în păcat a lui Adam și a Evei, de faptul că ei au pierdut Paradisul mâncând din ‘fructul oprit’, acesta fiind motivul pentru care postim, mâncând doar ‘fructul permis’. Cum s-a întâmplat exact acea cădere?

Știm din Scripturi că primul bărbat și prima femeie trăiau în Paradis, în Grădina Edenului. Știm de asemenea că trăiau în armonie și comuniune cu Dumnezeu, necunoscând nici păcatul, nici durerea, nici îmbătrânirea, nici moartea. Mai știm că ei nu au ascultat de Dumnezeu. Cauza neascultării lor a fost ispita mândriei: credeau că știu mai bine decât Creatorul lor. Creatura, având libertate, a crezut că este mai mare decât Creatorul. Faptul că primii oameni au preferat să aibă încredere în ei înșiși mai degrabă decât în Dumnezeu a dus la căderea lor din comuniunea cu Dumnezeu. Însă odată ce l-au respins pe Dumnezeu, au respins și libertatea față de păcat și față de consecința lui, durerea, și libertatea față de îmbătrânire și consecința ei, moartea.

Vindecarea pentru căderea lor le-a fost arătată cu claritate; consta în a face opusul la tot ceea ce au făcut. În loc de neascultare, aveau nevoie de ascultare; în loc de mândrie, aveau nevoie de umilință. Cu alte cuvinte, trebuiau să se întoarcă cu pocăință de la ceea ce au făcut, și să ceară iertare. La început nu au putut să facă acest lucru. Când Dumnezeu a vorbit pentru prima oară cu Adam și Eva după actul lor de neascultare, Adam a dat vina pe Eva, și Eva a dat vina pe șarpe. Nici unul dintre ei nu a avut umilința să își asume responsabilitatea pentru greșelile lui și să își ceară iertare. Dumnezeu nu i-a întrebat ce au făcut pentru că nu ar fi știut, ci pentru că a dorit să le dea ocazia să îi ceară Lui și unul altuia iertare. În schimb ei au dat vina unul pe celălalt, acuzându-l în același timp pe Dumnezeu, Creatorul lor. Ne putem imagina cum râdea Satana.

Și nouă, fii ai lui Adam și ai Evei, Dumnezeu ne oferă ocazii pentru a cere iertare, așa cum ar fi trebuit să facă Adam și Eva. El ne dă Sacramentul Spovezii. Spovada nu există pentru că Dumnezeu vrea să afle ce am făcut sau ce am omis să facem. El știe deja toate acestea. Spovada există pentru că Dumnezeu ne dă ocazia să ne mărturisim greșelile și slăbiciunile. El dorește ca noi să ne cerem iertare, pentru ca să putem apoi lua tărie de la El prin rugăciunile preotului, ca să ne curățăm și să nu mai repetăm greșelile noastre.

Dumnezeu nu are nevoie de spovada noastră, dar noi avem. Fiecare spovadă este o repetare, în Noul Eden al Bisericii, a acelei ocazii oferite lui Adam și Evei în Eden, de a-i cere iertare lui Dumnezeu. Spre deosebire de ființele umane, Dumnezeu îi iartă întotdeauna pe cei care, sincer și cu părere de rău, îi cer iertarea. Totuși, înainte să îi cerem iertare lui Dumnezeu, trebuie să ne cerem iertare unii altora.

Biserica ne cere să mergem la spovadă cel puțin o dată pe an, la Paști, pentru a primi Sfânta Împărtășanie în sărbătoarea Învierii Domnului. Nu trebuie însă să așteptăm până atunci. Să profităm și de acest timp de început al Postului și să îi cerem iertare lui Dumnezeu. Mai întâi însă să ne cerem chiar acum iertare unii altora. De la cei care nu sunt aici, ne putem cere iertare vizitându-i sau telefonându-le mai apoi. Dar de la cei care sunt aici acum, ne pute cere direct iertare, pentru toate greșelile pe care le-am făcut față de ei cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta, conștienți sau nu.

Pentru că dacă nu ne cerem iertare unii de la alții, nu ne putem cere iertare de la Dumnezeu. Și fără iertare, nu există drum înapoi în Paradis pentru nici unul dintre noi. Iertați-mă, fraților și surorilor.

(Orthodox Sermons)

Ritul bizantin