Predici

Mâine este luni. Nu orice zi de luni, ci lunea în care începe Postul Mare, un timp special de rugăciune şi post. Postul Mare ne va purta într-o călătorie de-a lungul a patruzeci de zile, sau şase săptămâni, până la Sâmbăta lui Lazăr, apoi Duminica Floriilor şi Săptămâna Mare. Şi la sfârşitul acelei săptămâni, cu voia lui Dumnezeu, vom celebra Învierea lui Cristos în noaptea de Paşti. Acum ne aflăm aşadar exact la cincizeci de zile distanţă de ziua Paştilor.

Această duminică este cunoscută ca Duminica lăsatului sec de brânză, sau Duminica iertării, după pasajul evanghelic pe care l-am citit. În această zi ne amintim de căderea în păcat a lui Adam şi a Evei, de faptul că ei au pierdut Paradisul mâncând din ‘fructul oprit’, acesta fiind motivul pentru care postim, mâncând doar ‘fructul permis’. Cum s-a întâmplat exact acea cădere?

Ştim din Scripturi că primul bărbat şi prima femeie trăiau în Paradis, în Grădina Edenului. Ştim de asemenea că trăiau în armonie şi comuniune cu Dumnezeu, necunoscând nici păcatul, nici durerea, nici îmbătrânirea, nici moartea. Mai ştim că ei nu au ascultat de Dumnezeu. Cauza neascultării lor a fost ispita mândriei: credeau că ştiu mai bine decât Creatorul lor. Creatura, având libertate, a crezut că este mai mare decât Creatorul. Faptul că primii oameni au preferat să aibă încredere în ei înşişi mai degrabă decât în Dumnezeu a dus la căderea lor din comuniunea cu Dumnezeu. Însă odată ce l-au respins pe Dumnezeu, au respins şi libertatea faţă de păcat şi faţă de consecinţa lui, durerea, şi libertatea faţă de îmbătrânire şi consecinţa ei, moartea.

Vindecarea pentru căderea lor le-a fost arătată cu claritate; consta în a face opusul la tot ceea ce au făcut. În loc de neascultare, aveau nevoie de ascultare; în loc de mândrie, aveau nevoie de umilinţă. Cu alte cuvinte, trebuiau să se întoarcă cu pocăinţă de la ceea ce au făcut, şi să ceară iertare. La început nu au putut să facă acest lucru. Când Dumnezeu a vorbit pentru prima oară cu Adam şi Eva după actul lor de neascultare, Adam a dat vina pe Eva, şi Eva a dat vina pe şarpe. Nici unul dintre ei nu a avut umilinţa să îşi asume responsabilitatea pentru greşelile lui şi să îşi ceară iertare. Dumnezeu nu i-a întrebat ce au făcut pentru că nu ar fi ştiut, ci pentru că a dorit să le dea ocazia să îi ceară Lui şi unul altuia iertare. În schimb ei au dat vina unul pe celălalt, acuzându-l în acelaşi timp pe Dumnezeu, Creatorul lor. Ne putem imagina cum râdea Satana.

Şi nouă, fii ai lui Adam şi ai Evei, Dumnezeu ne oferă ocazii pentru a cere iertare, aşa cum ar fi trebuit să facă Adam şi Eva. El ne dă Sacramentul Spovezii. Spovada nu există pentru că Dumnezeu vrea să afle ce am făcut sau ce am omis să facem. El ştie deja toate acestea. Spovada există pentru că Dumnezeu ne dă ocazia să ne mărturisim greşelile şi slăbiciunile. El doreşte ca noi să ne cerem iertare, pentru ca să putem apoi lua tărie de la El prin rugăciunile preotului, ca să ne curăţăm şi să nu mai repetăm greşelile noastre.

Dumnezeu nu are nevoie de spovada noastră, dar noi avem. Fiecare spovadă este o repetare, în Noul Eden al Bisericii, a acelei ocazii oferite lui Adam şi Evei în Eden, de a-i cere iertare lui Dumnezeu. Spre deosebire de fiinţele umane, Dumnezeu îi iartă întotdeauna pe cei care, sincer şi cu părere de rău, îi cer iertarea. Totuşi, înainte să îi cerem iertare lui Dumnezeu, trebuie să ne cerem iertare unii altora.

Biserica ne cere să mergem la spovadă cel puţin o dată pe an, la Paşti, pentru a primi Sfânta Împărtăşanie în sărbătoarea Învierii Domnului. Nu trebuie însă să aşteptăm până atunci. Să profităm şi de acest timp de început al Postului şi să îi cerem iertare lui Dumnezeu. Mai întâi însă să ne cerem chiar acum iertare unii altora. De la cei care nu sunt aici, ne putem cere iertare vizitându-i sau telefonându-le mai apoi. Dar de la cei care sunt aici acum, ne pute cere direct iertare, pentru toate greşelile pe care le-am făcut faţă de ei cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta, conştienţi sau nu.

Pentru că dacă nu ne cerem iertare unii de la alţii, nu ne putem cere iertare de la Dumnezeu. Şi fără iertare, nu există drum înapoi în Paradis pentru nici unul dintre noi. Iertaţi-mă, fraţilor şi surorilor.

(Orthodox Sermons)

Diverşi alţi autori Ritul bizantin