Predici

Un călugăr se ruga sub un copac, pe malul unui râu. În timp ce se ruga apele creşteau, iar un scorpion aflat la picioarele copacului încerca să scape de la înec. Călugărul şi-a întins mâna să salveze scorpionul, dorind să îi pună într-un loc mai sigur, dar de fiecare dată când îşi apropia mâna de el, scorpionul îşi arcuia coada încercând să îl împungă cu otrava sa. Un trecător l-a văzut pe călugăr şi l-a întrebat mirat: “Ce faci? Nu ştii că este în natura scorpionului să împungă?” “Ba ştiu”, i-a răspuns călugărul. “Şi în natura mea este să salvez. Trebuie să îmi schimb natura doar pentru că scorpionul refuză să şi-o schimbe pe a lui?” Evanghelia de astăzi îi îndeamnă pe creştini să rămână fideli naturii lor, care îi cheamă să iubească, chiar şi atunci când oamenii din jurul lor se încăpăţânează să fie fideli naturii lor pline de ură.

Evanghelia din duminica aceasta continuă predica lui Isus acolo unde s-a întrerupt săptămâna trecută. După ce a vorbit despre persecuţiile şi violenţele ce vor cădea asupra discipolilor, după cum li s-a întâmplat şi profeţilor din vechime, Isus le vorbeşte acum discipolilor despre cum să răspundă în faţa ostilităţii. El începe: “Însă vouă, care mă ascultaţi, vă spun…” (Luca 6,27). Ceea ce urmează nu este un cod general de comportament, pentru toţi, ci un comportament standard pentru cei care îl urmează pe Isus şi care îi urmează învăţăturile. Dacă creştinismul este o religie superioară, modul de a o arăta nu este prin argumente şi dezbateri nesfârşite despre adevărata religie, ci prin comportamentul moral superior al creştinilor.

“Însă vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantaua nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica. Celui care îţi cere, dă-i, şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi” (Luca 6,27-30).

Ce vrea să spună Isus prin “iubiţi-i pe duşmanii voştri”? Vrea să ne spună că trebuie să avem duşmani şi apoi, printr-o misterioasă metodă, trebuie să îi şi iubim? Sau vrea să spună că de fapt nu trebuie să avem nici un duşman? Ţinând cont de ceea ce Isus spune despre discipoli şi despre persecutorii lor, vedem că aici prin “duşmani” se înţelege cei care îi urăsc pe discipoli, şi nu cei pe care îi urăsc discipolii. Discipolii nu trebuie să urască pe nimeni. Dacă prin duşmani înţelegem cei pe care îi urâm, atunci creştinii nu ar trebui să aibă duşmani deloc. Dar dacă prin duşmani înţelegem cei care ne urăsc, atunci nu avem ce să facem ca să nu avem duşmani. Nu putem controla modul în care ne privesc alţii, putem doar controla modul în care îi privim noi, modul în care ne comportăm noi cu ei.

Discipolii au trăit într-o societate care îi ura şi care îi trata cu ostilitate. Ceea ce Isus le cere în Evanghelia de astăzi este să nu răspundă cu ură la ură sau cu ostilitate la ostilitate. Aceasta este o atitudine pe care Biserica, în cei două mii de ani ai ei, a avut uneori probleme în a o înţelege. A fost nevoie de oameni precum Mahatma Gandhi şi Martin Luther King Jr pentru a retrezi în creştini importanţa non-violenţei ca normă a răspunsului creştin în faţa persecuţiei, opresiunii, abuzului şi nedreptăţii. Isus rămâne cel mai mare învăţător şi exemplu pentru non-violenţă – chiar şi după ce a fost supus unei ruşinoase execuţii publice pe cruce, a găsit puterea să spună: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23,34).

Putem mai uşor să iertăm şi să nu ne comportăm violent cu duşmanii noştri – cu cei care ne urăsc, nu cu cei pe care îi urâm noi – amintindu-ne că ei trăiesc şi acţionează în ignoranţă şi că, într-o zi, adevărul va birui. Non-violenţa nu se limitează la mişcările sociale; trebuie practicată şi în familie şi în relaţiile interpersonale unde putem deveni victime ale violenţei verbale şi fizice. În timp ce trebuie să facem tot ce putem pentru a pune capăt situaţiilor abuzive, Evanghelia de aminteşte astăzi că, cu cuvintele lui Ghandi şi King, ochi pentru ochi lasă ambele părţi din conflict oarbe. Dacă există în vieţile noastre un scorpion care ne-ar împunge cu plăcere cu acul lui otrăvit de ură, să rămânem şi noi, asemenea călugărului de la început, fideli angajamentului la practicarea iubiri.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin