Predici

Într-o zi, la un curs de biblic, unul dintre participanţi a întrebat: “De ce există patru Evanghelii în loc să fie una singură?” Cu siguranţă, lucrurile ar fi mult mai simple cu o singură Evanghelie. Tot ce am citi din acea singură Evanghelie ar fi adevăr clar. Dar cu patru Evanghelii, care adesea diferă semnificativ între ele, situaţia poate fi chiar generatoare de confuzie. Dacă ne gândim mai bine, ne dăm totuşi seama că lucrurile ar fi fost mai triste dacă am fi avut o singură Evanghelie. Cu una singură ar fi fost ca şi cum ar exista un singur mod de a-l înţelege pe Isus. Având însă patru Evanghelii, fiecare spunându-ne într-o versiune proprie povestea vieţii lui Isus şi a misiunii Lui, devine mai uşor pentru noi să vedem că nici o relatare despre Isus nu poate să exprime exhaustiv întregul adevăr despre cine este El. Ca fiinţe umane limitate, noi putem spune doar o parte despre Dumnezeu.

Aceasta ne aminteşte de povestea celor şase orbi care s-au hotărât să afle cum este elefantul. Primul bărbat a pus mâna pe laterala elefantului şi a spus că este asemenea unui zid. Al doilea a pus mâna pe un fildeş şi a spus că este ca o suliţă. Al treilea a atins trompa şi a spus că este ca un şarpe. Al patrulea piciorul şi a spus că e ca un copac. Al cincilea urechea şi a spus că e ca un evantai. Al şaselea coada şi a spus că e ca o frânghie. Vă puteţi imagina cearta care a pornit între ei când au început să discute despre cum arată un elefant. Fiecare dintre ei a insistat că celălalt greşeşte. Dar adevărul este altul: da, şi unul are dreptate, dar şi ceilalţi au dreptate. Fiecare dintre ei a atins cu adevărat elefantul, dar nici unul nu cunoaşte realitatea totală a acestui animal. Şi chiar dacă ai pune la un loc cele şase “imagini” percepute de orbi tot nu ai putea forma din ele o imagine reală a ceea ce este elefantul.

După Conciliul Vatican al II-lea, lecturile evanghelice de duminica au fost împărţite într-un ciclu de trei ani: anul A pentru Evanghelia lui Matei, anul B pentru Marcu şi anul C pentru Luca. Evanghelia lui Ioan este citită în anumite duminici de-a lungul celor trei ani, cum ar fi duminicile din perioada pascală. Acum suntem în anul C, anul lui Luca. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem anul acesta este: ce aspect al misterului lui Cristos îl subliniază Luca, diferit de celelalte Evanghelii? Un biblist sublinia cu un cuvânt aspectul pe care îl subliniază, relativ la Cristos, fiecare Evanghelie. Matei subliniază măreţia lui Cristos (care vindecă cu cuvântul, nu îi atinge pe oameni, nu îi este foame niciodată, nu se enervează niciodată…). Marcu subliniază puterea lui Cristos (care dovedeşte că este Mesia prin actele sale de putere şi autoritate asupra forţelor naturale şi demonice). Luca subliniază milostivirea lui Cristos (care iese înaintea mulţimilor, a celor abandonaţi, a străinilor şi a femeilor). Iar Ioan subliniază misterul lui Cristos (care a fost cu Tatăl din veşnicie şi a venit în lume pentru a revela acest mister, adevărul care conduce la viaţă).

Astăzi începem lectura din Evanghelia lui Luca. La început (1,1-4), Luca ne spune de ce a scris Evanghelia: pentru a-i explica lui Teofil, probabil un oficial roman, ce înseamnă creştinismul. Aţi încercat vreodată să îi explicaţi cuiva ce înseamnă creştinismul? Mulţi cred că creştinismul înseamnă păcat şi judecată, rai şi iad; şi că Dumnezeu este un poliţist ceresc care ne monitorizează constant mişcările, notând păcatele noastre în cartea Sa şi aşteptând să ne arunce în focul iadului imediat ce vom trece “dincolo”. Luca vede altfel lucrurile. Pentru el, creştinismul are de-a face mai degrabă cu iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu decât cu pedeapsa.

De aceea, vorbindu-i lui Teofil despre credinţa creştină, Luca găseşte întâmplarea din sinagoga din Nazaret ca fiind foarte elocvent. În această întâmplare, pe care o găsim doar în Evanghelia lui Luca, Isus face o declaraţie solemnă despre misiunea Sa în lume. Am putea să îi spunem Manifestul lui Isus. Oamenii care vor să pornească o revoluţie încep de regulă prin a-şi declara un manifest. Karl Marx a început cu publicarea manifestului comunist. Martin Luther a început cu publicarea celor 95 de teze ale sale. Isus a început o revoluţie a îndurării şi iubirii. Iar în Evanghelia de astăzi El şi-a publicat manifestul creştin:

Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de îndurare al Domnului (4,18-19).

În aceste foarte puţine cuvinte vedem cum îşi înţelege Isus misiunea în lume, potrivit lui Luca. Care este sarcina lui Isus? Este “să ducă săracilor vestea cea bună; să proclame celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redea libertatea celor asupriţi, să vestească un an de îndurare al Domnului”.

În Evanghelia lui Matei, Isus vorbeşte despre “săracii în duh”, dar Luca spune simplu: “săraci”. Isus, în Evanghelia lui Luca, este interesat nu doar de aspectele spirituale ale vieţii umane, ci şi de aspectele materiale şi sociale. Aici vedem iubirea şi îndurarea lui Isus întinzându-se la toţi cei care au nevoie. După Învăţător, la fel trebuie să facă şi discipolii. Noi, cei care purtăm numele lui Cristos – numindu-ne creştini – trebuie să trăim după manifestul lui Cristos. Este misiunea noastră, ca persoane dar şi ca o comunitate, să ducem Vestea Bună săracilor din societatea noastră. Evanghelia de astăzi ne provoacă să ne întindem mâinile în solidaritate practică cu cei din jurul nostru care sunt vizibil dezavantajaţi. Creştini fiind, noi trebuie să fim interesaţi nu doar de salvarea sufletelor oamenilor ci şi de salvarea trupurilor lor, a sănătăţii lor, a caselor şi slujbelor lor. Vestea Bună nu este doar pentru suflet, ci şi pentru trup. Vestea Bună este pentru fiecare persoană şi pentru întreaga persoană, trup şi suflet.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin