Start > Ritul latin > Bine ați venit la Evanghelia după Luca

Bine ați venit la Evanghelia după Luca

18 January 2007
1,486 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a de peste an (Anul C)

Într-o zi, la un curs de biblic, unul dintre participanți a întrebat: “De ce există patru Evanghelii în loc să fie una singură?” Cu siguranță, lucrurile ar fi mult mai simple cu o singură Evanghelie. Tot ce am citi din acea singură Evanghelie ar fi adevăr clar. Dar cu patru Evanghelii, care adesea diferă semnificativ între ele, situația poate fi chiar generatoare de confuzie. Dacă ne gândim mai bine, ne dăm totuși seama că lucrurile ar fi fost mai triste dacă am fi avut o singură Evanghelie. Cu una singură ar fi fost ca și cum ar exista un singur mod de a-l înțelege pe Isus. Având însă patru Evanghelii, fiecare spunându-ne într-o versiune proprie povestea vieții lui Isus și a misiunii Lui, devine mai ușor pentru noi să vedem că nici o relatare despre Isus nu poate să exprime exhaustiv întregul adevăr despre cine este El. Ca ființe umane limitate, noi putem spune doar o parte despre Dumnezeu.

Aceasta ne amintește de povestea celor șase orbi care s-au hotărât să afle cum este elefantul. Primul bărbat a pus mâna pe laterala elefantului și a spus că este asemenea unui zid. Al doilea a pus mâna pe un fildeș și a spus că este ca o suliță. Al treilea a atins trompa și a spus că este ca un șarpe. Al patrulea piciorul și a spus că e ca un copac. Al cincilea urechea și a spus că e ca un evantai. Al șaselea coada și a spus că e ca o frânghie. Vă puteți imagina cearta care a pornit între ei când au început să discute despre cum arată un elefant. Fiecare dintre ei a insistat că celălalt greșește. Dar adevărul este altul: da, și unul are dreptate, dar și ceilalți au dreptate. Fiecare dintre ei a atins cu adevărat elefantul, dar nici unul nu cunoaște realitatea totală a acestui animal. Și chiar dacă ai pune la un loc cele șase “imagini” percepute de orbi tot nu ai putea forma din ele o imagine reală a ceea ce este elefantul.

După Conciliul Vatican al II-lea, lecturile evanghelice de duminica au fost împărțite într-un ciclu de trei ani: anul A pentru Evanghelia lui Matei, anul B pentru Marcu și anul C pentru Luca. Evanghelia lui Ioan este citită în anumite duminici de-a lungul celor trei ani, cum ar fi duminicile din perioada pascală. Acum suntem în anul C, anul lui Luca. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem anul acesta este: ce aspect al misterului lui Cristos îl subliniază Luca, diferit de celelalte Evanghelii? Un biblist sublinia cu un cuvânt aspectul pe care îl subliniază, relativ la Cristos, fiecare Evanghelie. Matei subliniază măreția lui Cristos (care vindecă cu cuvântul, nu îi atinge pe oameni, nu îi este foame niciodată, nu se enervează niciodată…). Marcu subliniază puterea lui Cristos (care dovedește că este Mesia prin actele sale de putere și autoritate asupra forțelor naturale și demonice). Luca subliniază milostivirea lui Cristos (care iese înaintea mulțimilor, a celor abandonați, a străinilor și a femeilor). Iar Ioan subliniază misterul lui Cristos (care a fost cu Tatăl din veșnicie și a venit în lume pentru a revela acest mister, adevărul care conduce la viață).

Astăzi începem lectura din Evanghelia lui Luca. La început (1,1-4), Luca ne spune de ce a scris Evanghelia: pentru a-i explica lui Teofil, probabil un oficial roman, ce înseamnă creștinismul. Ați încercat vreodată să îi explicați cuiva ce înseamnă creștinismul? Mulți cred că creștinismul înseamnă păcat și judecată, rai și iad; și că Dumnezeu este un polițist ceresc care ne monitorizează constant mișcările, notând păcatele noastre în cartea Sa și așteptând să ne arunce în focul iadului imediat ce vom trece “dincolo”. Luca vede altfel lucrurile. Pentru el, creștinismul are de-a face mai degrabă cu iubirea și îndurarea lui Dumnezeu decât cu pedeapsa.

De aceea, vorbindu-i lui Teofil despre credința creștină, Luca găsește întâmplarea din sinagoga din Nazaret ca fiind foarte elocvent. În această întâmplare, pe care o găsim doar în Evanghelia lui Luca, Isus face o declarație solemnă despre misiunea Sa în lume. Am putea să îi spunem Manifestul lui Isus. Oamenii care vor să pornească o revoluție încep de regulă prin a-și declara un manifest. Karl Marx a început cu publicarea manifestului comunist. Martin Luther a început cu publicarea celor 95 de teze ale sale. Isus a început o revoluție a îndurării și iubirii. Iar în Evanghelia de astăzi El și-a publicat manifestul creștin:

Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului (4,18-19).

În aceste foarte puține cuvinte vedem cum își înțelege Isus misiunea în lume, potrivit lui Luca. Care este sarcina lui Isus? Este “să ducă săracilor vestea cea bună; să proclame celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redea libertatea celor asupriți, să vestească un an de îndurare al Domnului”.

În Evanghelia lui Matei, Isus vorbește despre “săracii în duh”, dar Luca spune simplu: “săraci”. Isus, în Evanghelia lui Luca, este interesat nu doar de aspectele spirituale ale vieții umane, ci și de aspectele materiale și sociale. Aici vedem iubirea și îndurarea lui Isus întinzându-se la toți cei care au nevoie. După Învățător, la fel trebuie să facă și discipolii. Noi, cei care purtăm numele lui Cristos – numindu-ne creștini – trebuie să trăim după manifestul lui Cristos. Este misiunea noastră, ca persoane dar și ca o comunitate, să ducem Vestea Bună săracilor din societatea noastră. Evanghelia de astăzi ne provoacă să ne întindem mâinile în solidaritate practică cu cei din jurul nostru care sunt vizibil dezavantajați. Creștini fiind, noi trebuie să fim interesați nu doar de salvarea sufletelor oamenilor ci și de salvarea trupurilor lor, a sănătății lor, a caselor și slujbelor lor. Vestea Bună nu este doar pentru suflet, ci și pentru trup. Vestea Bună este pentru fiecare persoană și pentru întreaga persoană, trup și suflet.

Ritul latin