Start > Ritul latin > Grija pentru ceilalți este începutul miracolelor

Grija pentru ceilalți este începutul miracolelor

11 January 2007
1,750 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a II-a de peste an (Anul C)

Sfântul Ioan o menționează în Evanghelia sa pe Maria de două ori: la nunta din Cana, începutul activității publice a lui Isus, și la crucificare, adică la încheierea acesteia. Această încadrare vrea probabil să ne comunice că Maria, ca mamă biologică a lui Isus, nu a avut un rol pasiv în viața lui, ci a fost activ implicată în opera de mântuire a lui Isus. Pasajul de astăzi ne relatează nunta din Cana. Maria, mama lui Isus, a fost invitată, la fel și Isus și discipolii Săi. În timpul nunții însă vinul s-a terminat. Maria s-a dus atunci la Isus pentru a-i cere să facă ceea ce Ioan ne spune că a fost primul Său miracol. Dar dacă acesta a fost primul miracol al lui Isus, cum știa Maria că Fiul ei ar putea face așa ceva? Mamele bune își cunosc copiii. Ele știu talentele și potențialul ascuns al copiilor lor. Sunt mulți tineri și tinere care au realizat lucruri mari în viață pentru că mamele lor au crezut în ei și i-au încurajat.

Din episodul nunții din Cana se mai naște însă o întrebare fascinantă: cum de Maria, care probabil știa de treizeci de ani de când trăia sub același acoperiș cu Isus că Acesta este făcător de minuni, nu i-a cerut niciodată să îi înmulțească pâinile de la masa lor, sau să transforme apa lor în vin, sau să le dubleze veniturile din atelierul lui Iosif? De ce nu i-a cerut niciodată lui Isus să își folosească puterile miraculoase pentru a o ajuta pe ea, dar în schimb i-a cerut să își folosească aceste puteri pentru a-i ajuta pe alții? Gândiți-vă la aceasta. Dacă ați avea un copil care are puterea să dubleze banii colegilor de la școală, nu i-ați cere să dubleze și banii din casă? La urma urmei caritatea începe de acasă, nu? Dar pentru Maria și pentru Isus nevoile celorlalți vin înainte.

Să luăm de exemplu cazul lui Isus. El a știut că are această putere de a face miracole. După postul de patruzeci de zile în deșert, îi era foame iar diavolul i-a sugerat să transforme câteva pietre în pâine, și să mănânce, dar nu a făcut așa. Mai apoi însă a înmulțit pâinile pentru mulțimile care îl urmau. Ce ne spun oare Maria și Isus prin gesturile lor? Ne spun că darurile pe care ni le dă Dumnezeu nu sunt în principal pentru a fi folosite pentru noi, pentru familiile noastre, ci pentru slujirea celorlalți. La fel ne spune și Sfântul Paul în a doua lectură, când enumeră multele daruri ale Duhului Sfânt și adaugă că “fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor” (1Corinteni 12,6) și nu pentru binele personal.

Astăzi este o zi potrivită pentru a ne întreba: “Ce dar mi-a dat oare mie Dumnezeu? Folosesc oare acest dar în special pentru binele meu sau pentru slujirea celorlalți din comunitate?” Ne întrebăm uneori de ce nu mai există astăzi mai multe manifestări ale Duhului Sfânt, așa după cum citim în Biblie. Poate că motivul este că am devenit tot mai mult și tot mai mulți egoiști. Dacă am începe să folosim darurile pe care le avem pentru binele comun – darul rugăciunii, al cântului, al învățării, al împărtășirii, al încurajării, al sprijinului, al motivării, al scrisului ș.a.m.d. – atunci aceste daruri ne-ar putea aduce în curând și miracole. Grija pentru ceilalți este începutul miracolelor.

Unul dintre sfinții care au făcut miracole uimitoare a fost Sfântul Francisc de Assisi. El a putut să facă atâtea pentru că s-a dăruit total slujirii lui Dumnezeu și binelui celorlalți. Să încheiem atunci cu faimoasa sa rugăciune:

Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale:
să revărs iubirea în locul urii, să aduc iertarea în locul ofensei,
să realizez unirea în locul discordiei, să proclam adevărul în locul minciunii,
să sădesc credința în locul îndoielii, să trezesc speranța în locul disperării,
să aprind lumina în locul beznei, să dăruiesc bucuria în locul mâhnirii.
Doamne, fă, să caut nu să fiu mângâiat, ci să mângâi,
nu să fiu înțeles, ci să înțeleg, nu să fiu iubit, ci să iubesc.
Căci cine se dăruiește pe sine, acela primește,
cine se uită pe sine, acela se regăsește, cine iartă, acela este iertat,
cine moare, acela învie pentru viața veșnică.

Ritul latin