Start > Ritul bizantin > Duminica după Nașterea Domnului

Duminica după Nașterea Domnului

28 December 2006
2,272 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica după Nașterea Domnului

“Și pentru că sunteți fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte” (Galateni 4,6). Cei care au fost în biserică la Liturghia de Crăciun au auzit că și în acest an, în acea mare zi, când ne-am adunat cu toții în jurul ieslei din peștera din Betleem, Dumnezeu a înfăptuit pentru noi misterul reînnoirii spiritului înfierii în inimile noastre. Cristos Domnul a spus: când te rogi, să spui așa: “Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău…” (Matei 6,9). Acest mister al reînnoirii înfierii noastre față de Dumnezeu a fost realizat în ziua Nașterii lui Cristos.

Nimic nu este accidental în Biserică. Și nu fără motiv tocmai în ziua Nașterii lui Cristos Biserica ne spune prin cuvintele Apostolului Pavel: “Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său… ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5). În aceasta constă misterul, misterul care deosebește aceste zile ale perioadei Crăciunului de toate celelalte zile ale anului. În aceste zile mărețe se va forma Familia lui Cristos, și noi devenim membri ai acestei familii, frați și surori între noi, copii ai unicului Tată ceresc. Și doar în această mare familie se poate realiza refacerea Pomului Vieții, Euharistia, Sacramentul Trupului și Sângelui lui Cristos.

Acest lucru ni l-a oferit ziua de Crăciun. Și când am ascultat din nou cântul îngerilor: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,14), ne-am întors spontan către Maica lui Dumnezeu și i-am spus: “Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii…” (din imnul Cuvine-se cu adevărat). De aceea, Sfânta Biserică i-a dedicat ei a doua zi de Crăciun, numind-o Serbarea Preasfintei Fecioare Maria, ziua în care credincioșii se adună pentru a o sărbători pe Maica lui Dumnezeu.

Iar Evanghelia pentru această duminică, “Duminica după Nașterea Domnului”, ne relatează din nou ceea ce a trăit Maica lui Dumnezeu după Nașterea lui Cristos, subliniind măreția ei în suferință și participarea ei la mântuirea noastră. Ea a devenit scara care a unit Cerul și pământul. A devenit punctul culminant al Vechiului Testament prin care s-a întrupat a doua Persoană a Preasfintei Treimi. Asemenea unui crin alb, ea nu va înceta niciodată să atragă inimile oamenilor cu frumusețea ei nepământească. Și omenirea nu o va uita niciodată, nu va înceta niciodată să fie uimită în fața neprihănirii ei și a infinitei ei sfințenii. Să citim cu atenție Evanghelia de astăzi; este, de fapt, prima pagină a vieții ei, a suferințelor ei. Cristos tocmai s-a născut și inima mamei Lui a început deja să sufere. Uneltirile lui Irod, plânsetele, uciderea pruncilor – patrusprezece mii; apoi fuga în Egipt, emigrarea.

După cum ne spune tradiția: Maica lui Dumnezeu împreună cu Pruncul au călătorit pe un măgar, împreună cu Iosif în vârstă de optzeci de ani și cu fiul lui Iosif, Iacob, prin pustie, în Egipt. Iar în Egipt căldură mare, grija pentru procurarea hranei; nu aveau un adăpost. Bătrânul Iosif era tâmplar. Ce câștig putea să obțină el într-o țară străină? Și apoi o nouă revelație: trebuie să se întoarcă. Din nou însă Maica lui Dumnezeu a trebuit să se ascundă, de teama că Cristos va fi găsit, pentru că domnea acum fiul lui Irod. Au locuit la Nazaret, unde bătrânul Iosif a trudit pentru familia lui; a urmat apoi moartea lui. Și Cristos a crescut. A început activitatea lui de propovăduire. Aici Maica lui Dumnezeu a văzut răul din cei din jurul Lui. Fariseii și saducheii erau tulburați. Li se părea că propovăduirea lui Cristos le-ar putea deranja aparentul echilibru rezultat din concesiile cerute de legea romană pe care le-au făcut liderii evrei. Maica lui Dumnezeu a văzut toate acestea. Și mai apoi trădarea lui Cristos, judecata înaintea lui Pilat, răutatea fariseilor. Răstignirea. Maica lui Cristos la picioarele crucii. Moartea lui Cristos. Acestea ne arată viața Maicii lui Dumnezeu.

Și în același timp, în acești două mii de ani, ea a devenit Maica tuturor generațiilor. Să ne gândim doar la milioanele de oameni care merg în pelerinaj la sanctuarele dedicate ei, unde se găsesc icoane făcătoare de minuni: au trecut pe acolo străbunii noștri, părinții noștri, și copii și nepoții noștri vor trece pe acolo. Când inima lor este cuprinsă de singurătate, de disperare, cu toții simt o minunată mângâiere când se roagă ei. Aceasta este Mama noastră. Ea stă astăzi înaintea noastră. Biserica ne-o oferă ca model pentru viața noastră creștină.

Dar mai trebuie să facem un pas, în prima zi a lunii ianuarie – Tăierea împrejur a lui Cristos. Pentru noi aceasta trebuie să fie ziua în care mărturisim: “Da, sunt creștin; și în spiritul vieții mele mă voi strădui ca Fericirile date nouă de Domnul să devină, să spunem așa, bătaia inimii mele”. Și atunci, cu o astfel de hotărâre, pentru noi va veni într-adevăr un An Nou.

Ritul bizantin