Predici

Un băieţel şi-a salutat tatăl tocmai întors de la lucru şi l-a întrebat: “Tăticule, cât de mult câştigi într-o oră?” Tatăl s-a uitat surprins şi i-a spus: “Ascultă fiule, nici mama ta nu ştie aceasta. Nu mă bate la cap, sunt obosit.” “Dar tăticule, te rog spune-mi! Cât de mult câştigi pe oră?”, a insistat băiatul. În final tatăl a renunţat să se mai opună şi i-a răspuns: “Doisprezece dolari.” “Bine, tată”, a continuat băiatul. “Poţi să îmi împrumuţi zece dolari?” Tatăl a început să strige: “De aceea m-ai întrebat cât câştig? Fă bine şi du-te la culcare şi să nu mă mai deranjezi!” Peste noapte tatăl s-a tot gândit la ce a spus şi a început să se simtă vinovat. Poate că băiatul vroia să cumpere ceva. În cele din urmă s-a dus în camera băiatului. “Dormi?” “Nu, tăticule. De ce?” “Uite aici banii pe care i-ai cerut în această seară”, i-a spus tatăl. “Mulţumesc, tăticule!”, răspunse băiatul şi luă banii. Ridică apoi perna unde mai avea câţiva bani. “Acum am suficienţi bani! Acum am doisprezece dolari!”, i-a spus băiatul tatălui. “Tăticule, poţi să îmi vinzi acum o oră din timpul tău?” Evanghelia de astăzi are un mesaj pentru acest om şi pentru noi toţi, iar mesajul este că trebuie să investim mai mult din timpul nostru în viaţa de familie.

Evanghelia ni-l prezintă pe Isus la doisprezece ani. Era vârsta la care fiecare băiat evreu îşi celebra bar mitzvah-ul său, devenind astfel un evreu responsabil în faţa legilor. Era ceremonia intrării legale în etapa de adult. Din acel moment tânărului evreu i se cerea să respecte legea şi să facă pelerinajul anual la Ierusalim, ca orice bărbat evreu. Tinerii obişnuiesc să celebreze o anumită vârstă făcând acele lucruri care până atunci le era interzis să le facă. Ştii că băiatul tău a crescut atunci când începe să nu îţi mai spună unde merge. După cum vedem, nici Isus nu face excepţie. Pentru a-şi sărbători împlinirea vârstei de doisprezece ani, el merge la un curs de biblic organizat în Templu fără să le spună părinţilor. Când aceştia îl găsesc după două zile de căutări peste tot, el le spune: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că Eu trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2,49). Chiar şi în familiile sfinte ocazional apar tensiuni şi neînţelegeri.

Cea mai uimitoare parte a acestei întâmplări este chiar finalul: “Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor” (v. 51). La cei 12 ani ai săi Isus este adult conform preceptelor iudaice, şi ştie deja că misiunea Sa este să fie în casa Tatălui şi să facă voia Acestuia. Experienţa din Ierusalim arătase că era deja capabil să îşi îndeplinească misiunea, deoarece “toţi cei care l-au ascultat s-au mirat de înţelepciunea şi de răspunsurile Lui” (cf. v. 47). Marea nedumerire este aceasta: dacă Isus deja la vârsta de doisprezece ani era gata să îşi înceapă misiunea publică, era bine pregătit pentru ea, de ce atunci a coborât cu părinţii Lui şi şi-a petrecut următorii optsprezece ani în obscuritatea unei case de tâmplar, pentru a-şi începe misiunea publică abia la treizeci de ani? Au fost cei optsprezece ani care au urmat nişte ani pierduţi? Cu siguranţă că nu! Într-un mod care este dificil de înţeles pentru noi, viaţa ascunsă a lui Isus în Nazaret a fost la fel de mult parte a misiunii sale pe pământ ca şi viaţa publică. Ni se aminteşte că în acest timp “Isus creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” (v. 52). Şi dacă ne gândim că pentru fiecare an al vieţii sale publice Isus a trăit zece ani în familie, începem să înţelegem importanţa şi prioritatea pe care El a acordat-o vieţii de familie.

Avem două vieţi: una privată sau de familie şi alta publică sau profesională. Aceste două vieţi trebuie să fie în armonie, dar prea adesea sunt în dezacord. În timp ce Isus a rezolvat dezacordul dând prioritate vieţii sale private, noi, din păcate, încercăm să rezolvăm problema dând prioritate vieţii profesionale, lăsându-ne familia să sufere. Rose Sands scria despre un bărbat nefericit, care nu ştia să îşi arate iubirea pentru familie decât muncind din greu. “Pentru a le dovedi că îi iubeşte a trecut înot cel mai adânc râu, a traversat cel mai lat deşert şi s-a urcat până în vârful celui mai înalt munte. Ea a divorţat atunci. El nu era acasă niciodată.” Celebrarea de astăzi a sfintei familii formată din Iosif, Maria şi Isus ne aminteşte de viaţa de familie şi ne provoacă să investim în ea, mai mult decât în viaţa profesională, chiar şi atunci când slujba noastră este la fel de importantă ca salvarea întregii lumi.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin