Start > Ritul latin > Sângele Meu este adevărată băutură

Sângele Meu este adevărată băutură

19 December 2006
928 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XX-a de peste an (Anul B)

“Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el”. Pasajul evanghelic continuă lectura din capitolul 6 al Evangheliei lui Ioan. Elementul nou este acela că la discursul despre pâine Isus îl adaugă pe acela despre vin; la imaginea hranei El o adaugă pe aceea a băuturii, darul trupului și al sângelui Său. Aici, simbolismul euharistic își atinge apogeul și deplinătatea.

Săptămâna trecută am spus că pentru a înțelege Euharistia, este important să începem cu semnele alese de Isus. Pâinea este semnul hranei, al comuniunii între aceia care mănâncă împreună; prin ea omul vine la altar și întreaga muncă umană este sfințită. Să vedem și care este semnificația sângelui și a vinului. Ce înseamnă cuvântul sânge pentru noi și ce evocă el? În primul rând, evocă întreaga suferință care există în lume. Dacă, așadar, în semnul pâinii este adusă la altar munca omului, în semnul sângelui întreaga durere umană este și ea adusă aici. Este adusă pentru a fi sfințită și a primi semnificație și speranța mântuirii prin sângele nevinovat al Mielului.

Însă de ce oare Isus a ales tocmai vinul ca semn al Sângelui Său? Doar din cauza asemănării ca și culoare? Ce reprezintă vinul pentru oameni? Reprezintă bucuria, sărbătoarea; nu reprezintă atât utilitatea (așa cum o face pâinea) cât desfătarea. Nu este doar pentru a fi băut, ci și pentru a toasta. Isus a înmulțit pâinile pentru nevoia poporului, dar la Cana a înmulțit vinul pentru desfătarea nuntașilor. Scriptura spune că “vinul veselește inima omului… și pâinea inima omului o întărește” (Psalmul 103,16-17). Dacă Isus ar fi ales pâinea și apa pentru Euharistie, ar fi indicat doar sfințirea suferinței (“pâinea și apa” sunt de fapt sinonime cu postul, cu austeritatea și pocăința). Alegând pâinea și vinul El dorește să indice și sfințirea bucuriei. Cât de minunat ar fi dacă și noi am învăța să trăim bucuriile într-o manieră euharistică, adică în aducere de mulțumire lui Dumnezeu. Prezența și privirea lui Dumnezeu nu umbresc bucuria noastră cinstită; dimpotrivă, o sporesc.

Însă, pe lângă bucurie, vinul evocă și o problemă gravă. În a doua lectură ascultăm acest avertisment al Apostolului: “Nu vă îmbătați cu vin în care este desfrânare, ci fiți plini de Duhul”. El sugerează ca îmbătarea cu vin să fie combătută cu îmbătarea cu Duhul, o beție înlocuind-o pe cealaltă. În prezent există multe inițiative pentru recuperarea persoanelor care se confruntă cu problema alcoolismului. Aceste inițiative încearcă să folosească toate mijloacele sugerate de știință și psihologie. Nu putem decât să le încurajăm și sprijinim. Însă cei care cred nu trebuie să neglijeze mijloacele spirituale, care sunt rugăciunea, sacramentele și cuvântul lui Dumnezeu.

În lucrarea “Pelerinul rus”, este relatată o poveste adevărată. Un soldat dependent de alcool și amenințat să fie dat afară din armată a mers la un călugăr sfânt pentru a-l întreba ce să facă pentru a-și învinge viciul. Călugărul i-a cerut să citească un capitol din Evanghelie în fiecare seară înainte de a se culca. Soldatul a făcut rost de o Biblie și a început să citească cu sârguință. Însă în curând s-a întors deznădăjduit la călugăr pentru a-i spune: “Părinte, sunt prea ignorant și nu înțeleg nimic din ceea ce citesc! Dați-mi altceva să fac”. Călugărul i-a răspuns: “Continuă să citești. Tu nu înțelegi, dar diavolii înțeleg și tremură de frică”. Soldatul a făcut după cum i-a spus călugărul și a scăpat de viciul său. De ce să nu încercăm și noi aceasta?

Ritul latin