Start > Ritul latin > Atunci ce trebuie să facem?

Atunci ce trebuie să facem?

14 December 2006
1,408 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a din Advent (Anul C)

Doi oameni, Charlie și Roger, și-au deschis împreună o măcelărie. Afacerea mergea chiar bine și cei doi prosperau financiar. Într-o zi în orașul lor a sosit un predicator, iar Charlie s-a hotărât să se încreștineze. A încercat să îl convingă pe Roger să îl accepte de asemenea pe Cristos, dar fără folos. “De ce nu, Roger?”, l-a întrebat Charlie, proaspăt botezat. “Auzi Charlie, dacă mă fac și eu credincios, cine o să mai cântărească carnea?”, i-a spus Roger.

În viziunea lui Roger, a crede în Cristos însemna o schimbare radicală a comportamentului său personal și profesional. Mulți oameni care se pretind creștini nu gândesc însă așa. Conform unui sondaj Gallup efectuat în SUA, este o prea mică diferență între comportamentul moral al celor care merg la biserică, respectiv al celor care nu merg. La fel de multă minciună și necinste o arată și “bisericoșii” și ceilalți. Se pare deci că ideea generală între creștini este că putem să îl adăugăm pe Cristos vieții noastre fără să scădem din ea păcatul. Acceptarea lui Isus ca Domn și Mântuitor este văzută ca o problemă ce ține de schimbarea credinței și nu și de schimbarea comportamentului.

În Evanghelia de astăzi avem rara ocazie de a asculta o predică a lui Ioan Botezătorul. “Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună” (Luca 3,18). Predicarea veștii bune de către Ioan are două componente principale: (a) invitația la a trăi o viață evlavioasă, și (b) invitația la a crede în Isus, Mesia.

Invitația la o viață evlavioasă

Aceasta pare să fie subliniată cu insistență în predicarea lui Ioan. Diferite grupuri de oameni care l-au auzit pe Ioan predicând au răspuns: “Atunci ce trebuie să facem?” (Luca 3,10.12.14). El a răspuns mulțimilor: “Cel care are două haine să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (versetul 11). Acceptarea evangheliei presupune o schimbare a comportamentului personal. Acceptarea veștii bune înseamnă a deveni o persoană căreia îi place să împartă cu alții și nu o persoană căreia îi place să acumuleze bunuri lumești. Vameșilor le-a spus: “Nu pretindeți mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi” (versetul 14). Lor le-a cerut onestitate și cinste în activitatea profesională. Evanghelia este un aluat care afectează fiecare aspect al vieții noastre personale, profesionale și sociale. A te pocăi înseamnă a întoarce spatele răului și a face binele.

Invitația la a crede în Isus, Mesia

A accepta Evanghelia nu se poate reduce totuși doar la a încerca să fii o persoană mai bună. Înseamnă înainte de toate să fii o persoană credincioasă, o persoană care crede că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Oamenii cărora le predica Ioan începuseră să îl confunde cu Mesia. Dacă făceau astfel, ei ar fi greșit în credința lor, în zelul lor, în buna lor intenție. Este posibil pentru un credincios să fie plin de bunăvoință și de zel pentru Domnul, să fie perfect în comportamentul său personal și profesional, și totuși să greșească în credința sa. O parte esențială a proclamării veștii bune este a arăta posibilele erori în credință și a ajuta credinciosul să treacă de la o cunoaștere imperfectă și naivă a doctrinei lui Cristos la una perfectă și matură. Acest lucru l-a făcut Ioan Botezătorul.

Tendința între noi, creștinii de astăzi, este să subliniem aspectul credinței în defavoarea comportamentului moral. Pentru Ioan însă, schimbarea comportamentului vine mai întâi, înainte de schimbarea credinței. Sinteza predicării lui Ioan este: “S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu este aproape! Convertiți-vă (pocăiți-vă) și credeți în evanghelie” (Marcu 1,15). Pentru el pocăința, trecerea de la un comportament egoist la unul evlavios, precede și însoțește credința.

Pregătindu-ne să celebrăm venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său prin nașterea lui Isus, să ne amintim că problema fundamentală cu credința creștină de astăzi este că afirmăm că credem, dar fără acoperire în comportamentul nostru de zi cu zi. Această contradicție constituie o piatră de poticnire pentru alții care poate ar crede, care sunt atrași de persoana și de învățăturile lui Cristos, dar sunt îndepărtați de comportamentul celor care se pretind a fi adepți ai Lui. Ioan a pregătit poporul pentru venirea lui Isus provocându-i să își schimbe comportamentele și să creadă mesajului lui. Acest mesaj ne sună foarte bine și nouă. Cea mai bună pregătire pe care o putem face pentru nașterea Domnului este să ne pocăim și să ne călăuzim comportamentul după învățăturile Evangheliei. De aceasta este nevoie astăzi pentru a face credința noastră perfectă, pentru ca să putem sta cu capul sus, cubucurie la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Ritul latin