Predici

Doi oameni, Charlie şi Roger, şi-au deschis împreună o măcelărie. Afacerea mergea chiar bine şi cei doi prosperau financiar. Într-o zi în oraşul lor a sosit un predicator, iar Charlie s-a hotărât să se încreştineze. A încercat să îl convingă pe Roger să îl accepte de asemenea pe Cristos, dar fără folos. “De ce nu, Roger?”, l-a întrebat Charlie, proaspăt botezat. “Auzi Charlie, dacă mă fac şi eu credincios, cine o să mai cântărească carnea?”, i-a spus Roger.

În viziunea lui Roger, a crede în Cristos însemna o schimbare radicală a comportamentului său personal şi profesional. Mulţi oameni care se pretind creştini nu gândesc însă aşa. Conform unui sondaj Gallup efectuat în SUA, este o prea mică diferenţă între comportamentul moral al celor care merg la biserică, respectiv al celor care nu merg. La fel de multă minciună şi necinste o arată şi “bisericoşii” şi ceilalţi. Se pare deci că ideea generală între creştini este că putem să îl adăugăm pe Cristos vieţii noastre fără să scădem din ea păcatul. Acceptarea lui Isus ca Domn şi Mântuitor este văzută ca o problemă ce ţine de schimbarea credinţei şi nu şi de schimbarea comportamentului.

În Evanghelia de astăzi avem rara ocazie de a asculta o predică a lui Ioan Botezătorul. “Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună” (Luca 3,18). Predicarea veştii bune de către Ioan are două componente principale: (a) invitaţia la a trăi o viaţă evlavioasă, şi (b) invitaţia la a crede în Isus, Mesia.

Invitaţia la o viaţă evlavioasă

Aceasta pare să fie subliniată cu insistenţă în predicarea lui Ioan. Diferite grupuri de oameni care l-au auzit pe Ioan predicând au răspuns: “Atunci ce trebuie să facem?” (Luca 3,10.12.14). El a răspuns mulţimilor: “Cel care are două haine să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (versetul 11). Acceptarea evangheliei presupune o schimbare a comportamentului personal. Acceptarea veştii bune înseamnă a deveni o persoană căreia îi place să împartă cu alţii şi nu o persoană căreia îi place să acumuleze bunuri lumeşti. Vameşilor le-a spus: “Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi” (versetul 14). Lor le-a cerut onestitate şi cinste în activitatea profesională. Evanghelia este un aluat care afectează fiecare aspect al vieţii noastre personale, profesionale şi sociale. A te pocăi înseamnă a întoarce spatele răului şi a face binele.

Invitaţia la a crede în Isus, Mesia

A accepta Evanghelia nu se poate reduce totuşi doar la a încerca să fii o persoană mai bună. Înseamnă înainte de toate să fii o persoană credincioasă, o persoană care crede că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Oamenii cărora le predica Ioan începuseră să îl confunde cu Mesia. Dacă făceau astfel, ei ar fi greşit în credinţa lor, în zelul lor, în buna lor intenţie. Este posibil pentru un credincios să fie plin de bunăvoinţă şi de zel pentru Domnul, să fie perfect în comportamentul său personal şi profesional, şi totuşi să greşească în credinţa sa. O parte esenţială a proclamării veştii bune este a arăta posibilele erori în credinţă şi a ajuta credinciosul să treacă de la o cunoaştere imperfectă şi naivă a doctrinei lui Cristos la una perfectă şi matură. Acest lucru l-a făcut Ioan Botezătorul.

Tendinţa între noi, creştinii de astăzi, este să subliniem aspectul credinţei în defavoarea comportamentului moral. Pentru Ioan însă, schimbarea comportamentului vine mai întâi, înainte de schimbarea credinţei. Sinteza predicării lui Ioan este: “S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă (pocăiţi-vă) şi credeţi în evanghelie” (Marcu 1,15). Pentru el pocăinţa, trecerea de la un comportament egoist la unul evlavios, precede şi însoţeşte credinţa.

Pregătindu-ne să celebrăm venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său prin naşterea lui Isus, să ne amintim că problema fundamentală cu credinţa creştină de astăzi este că afirmăm că credem, dar fără acoperire în comportamentul nostru de zi cu zi. Această contradicţie constituie o piatră de poticnire pentru alţii care poate ar crede, care sunt atraşi de persoana şi de învăţăturile lui Cristos, dar sunt îndepărtaţi de comportamentul celor care se pretind a fi adepţi ai Lui. Ioan a pregătit poporul pentru venirea lui Isus provocându-i să îşi schimbe comportamentele şi să creadă mesajului lui. Acest mesaj ne sună foarte bine şi nouă. Cea mai bună pregătire pe care o putem face pentru naşterea Domnului este să ne pocăim şi să ne călăuzim comportamentul după învăţăturile Evangheliei. De aceasta este nevoie astăzi pentru a face credinţa noastră perfectă, pentru ca să putem sta cu capul sus, cubucurie la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin