Start > Ritul latin > Dreptate pentru săraci

Dreptate pentru săraci

10 November 2006
1,077 afișări

Autor: pr. Joseph Pellegrino
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXII-a de peste an (Anul B)

Prima lectură de astăzi și pasajul evanghelic prezintă două văduve. În timpurile străvechi, dacă murea un bărbat și nu era un fiu adult care să o protejeze și să o susțină, viața văduvei era nesigură. Adesea ea trebuia să cerșească hrană pentru ea și pentru copiii ei. Văduva din prima lectură din Cartea întâi a Regilor încerca să supraviețuiască unei foamete. Se pregătea să gătească, cu ultimele alimente pe care le avea, pentru ea și pentru băiețelul ei, înainte ca să moară. Nimănui nu îi păsa de ea, cu excepția lui Dumnezeu care l-a trimis pe profetul Ilie să îi răsplătească generozitatea.

Succesorul lui Ilie ca profet pentru Israel, Elisei, s-a întâlnit cu o altă văduvă care îi striga: “iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!” Nimeni nu o apăra. Era la mila judecătorilor necinstiți. A fost binecuvântată pentru că Dumnezeu a înfăptuit o minune pentru ea prin profetul Elisei. El i-a spus să adune toate vasele de untdelemn goale pe care le poate găsi, și să toarne puținul untdelemn pe care îl are în fiecare vas. Ea le-a umplut pe toate și apoi a vândut untdelemnul pentru a-și plăti datoriile și a-și salva copiii (2Regi 4,1-7). În Evanghelia de astăzi, Isus îi condamnă pe cărturarii care devorează casele văduvelor. Cărțile Exodului și Deuteronomului din Scriptura ebraică pun blestem asupra oricărui om care ar lipsi văduvele de dreptate, dar realitatea este că afaceriștii vicleni găseau modalități de a se strecura pe lângă lege pentru a profita de aceste femei lipsite de apărare. Profeții Isaia, Ieremia, Zaharia și Maleahi arată toți că pământul suferă din cauza păcatelor acelora care abuzează de văduve. Poate vă amintiți de Noemina din Cartea lui Rut. Când soțul și fiii ei au murit, ea a rămas fără nici un sprijin. Și-a trimis nurorile la casele lor pentru protecția lor. Una dintre ele, Orfa, s-a întors în casa tatălui ei, dar cealaltă, Rut, a stat cu Noemina pentru a avea grijă de ea și a proteja. Vă amintiți poate că Noemina s-a întors la Betleem împreună cu Rut și le-a strigat oamenilor de acolo: “Nu mă mai numiți Noemina, ci numiți-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotțiitorul”. Rut și Noemina au supraviețuit adunând tot ceea ce rămăsese pe câmpurile de orz după ce secerătorii și-au încheiat munca.

Revenind văduva din relatarea evanghelică, declarația lui Isus că ea a dat din sărăcia ei tot ceea ce mai avea în viața ei poate fi văzută ca o laudă a generozității acesteia. Poate fi de asemenea văzută ca o condamnare a societății care a lăsat ca ea să ajungă atât de săracă încât, asemenea văduvei din Sarepta, nu mai avea nimic pe ce să se bazeze decât pe moartea ei sigură. Ceilalți dădeau din surplusul lor, ea a dat tot ce mai avea. Cum s-a întâmplat aceasta? Oare bancherii au administrat prost banii ei astfel încât a pierdut tot ce avea? Oare liderii religioși au încurajat-o să sărăcească de dragul vistieriei Templului? Cum s-a ajuns ca societatea să profite de cei săraci? Cum s-a ajuns ca societatea să continue să profite de cei care nu au nici o protecție?

Papa Ioan Paul al II-lea a scris mult despre structurile de păcat ale societății și despre situațiile de păcat. Acest Papă care a suferit în timpul terorii naziste din Polonia, în timpul distrugerii gândirii de către comuniști, și care a cunoscut situația dificilă a săracilor și venerarea materialismului de către capitaliști, a scris despre ideologiile care au ținut și continuă să țină lumea ostatică față de păcat. Da, el nu a văzut aceste ideologii ca un fel de ființe cu propriile lor drepturi. Mai degrabă, aceste ideologii, fie că este vorba despre nazism, comunism sau capitalismul materialist, au fost construite astfel încât să profite înșelându-i pe cei lipsiți de ajutor. Ele au fost înființate și susținute de oameni a căror sumă totale de păcate personale le-a transformat în mijloace pentru câștigurile lor ilicite. Aceia care au format și au susținut conceptul nazist și glorificarea supremației ariane au văzut în uniunea lor o ocazie de a fura bunuri și pământuri de la alți oameni, fie ei evrei, din Germania sau Europa, fie țigani, polonezi, slavi etc. Naziștii nu erau extratereștri dintr-o altă lume. Ei erau oameni ca mine și ca tine, care sub masca naționalismului au găsit o oportunitate de a profita de slăbiciunea celorlalți. Suma totală a păcatelor personale a format nazismul.

În același fel, comunismul, așa cum a evoluat, sau a involuat, în secolul XX, nu a însemnat idealurile muncitorilor care împart egal profitul muncii lor. Comunismul a fost o distrugere a moralității de către cei care doreau să fure bunuri de la unii în favoarea altora. Moralitatea și comunismul secolului XX nu puteau să coexiste, așadar Dumnezeu trebuia să fie eliminat din țările comuniste. Însă nici comuniștii nu au fost extratereștri de pe o altă planetă. Erau oameni care au căutat să profite de ceilalți inventând o religie a ordinii sociale pentru a înlocui spiritualitatea lui Dumnezeu.

La rândul său, capitalismul materialist a progresat, sau a regresat, în totală indiferență față de drepturile celor săraci, în favoarea celor bogați. Dacă popoarele din America Latină, Asia sau Africa duc o existență sub nivelul standard pentru ca europenii și americanii să beneficieze de mână ieftină de lucru, așa să fie. Dacă copiii lor trebuie să lucreze în fabrici pentru ca copiii noștri să aibă adidași mai ieftini, așa să fie. Cum a ajuns aici societatea noastră? Capitalismul materialist nu a căzut din cer. A rezultat din numărul oamenilor care au crezut cu tărie că cei bogați au dreptul să profite de cei săraci. Unii vor spune: “Puterea face dreptul”. Alții vor vedea aici o aplicare economică a evoluției darwiniene. Ei vor spune și vor crede că situația actuală a popoarelor din lume, împărțirea lumii în cei care au și cei care nu au este doar o chestiune de supraviețuire a celui mai puternic. Capitalismul materialist, asemenea nazismului și comunismului, este suma totală a păcatelor personale, decizia de a profita de cei mai puțin norocoși pentru câștigul personal.

Lumea are nevoie de vindecare. Un medic vă va spune că primul pas spre vindecare este recunoașterea bolii. Trebuie să fim conștienți de faptul că în măsura în care luăm parte la conceptul că unii trebuie să piardă pentru ca alții să câștige, unim păcatele noastre personale de lăcomie și materialism la suma totală a unei societăți păcătoase. Nu bogăția este rea. Greșit și imoral este a folosi mijloace nepotrivite pentru a dobândi bogății. Greșit și imoral este a risipi averea fără a-i băga în seamă pe săracii din jurul nostru. Trebuie să fim mai conștienți de responsabilitatea noastră în formarea unei societăți creștine. Oamenii nu trebuie să mai vadă o văduvă care nu mai are din ce să trăiască și dă și ultimii bănuți la Templu, ca o ultimă speranță înainte de a muri. Oamenii trebuie să se bucure că cei bogați au grijă de săraci. Într-adevăr, tăria unei societăți se măsoară în grija pe care o acordă membrilor mai slabi ai ei.

Ritul latin