Predici

Prima lectură de astăzi şi pasajul evanghelic prezintă două văduve. În timpurile străvechi, dacă murea un bărbat şi nu era un fiu adult care să o protejeze şi să o susţină, viaţa văduvei era nesigură. Adesea ea trebuia să cerşească hrană pentru ea şi pentru copiii ei. Văduva din prima lectură din Cartea întâi a Regilor încerca să supravieţuiască unei foamete. Se pregătea să gătească, cu ultimele alimente pe care le avea, pentru ea şi pentru băieţelul ei, înainte ca să moară. Nimănui nu îi păsa de ea, cu excepţia lui Dumnezeu care l-a trimis pe profetul Ilie să îi răsplătească generozitatea.

Succesorul lui Ilie ca profet pentru Israel, Elisei, s-a întâlnit cu o altă văduvă care îi striga: “iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!” Nimeni nu o apăra. Era la mila judecătorilor necinstiţi. A fost binecuvântată pentru că Dumnezeu a înfăptuit o minune pentru ea prin profetul Elisei. El i-a spus să adune toate vasele de untdelemn goale pe care le poate găsi, şi să toarne puţinul untdelemn pe care îl are în fiecare vas. Ea le-a umplut pe toate şi apoi a vândut untdelemnul pentru a-şi plăti datoriile şi a-şi salva copiii (2Regi 4,1-7). În Evanghelia de astăzi, Isus îi condamnă pe cărturarii care devorează casele văduvelor. Cărţile Exodului şi Deuteronomului din Scriptura ebraică pun blestem asupra oricărui om care ar lipsi văduvele de dreptate, dar realitatea este că afaceriştii vicleni găseau modalităţi de a se strecura pe lângă lege pentru a profita de aceste femei lipsite de apărare. Profeţii Isaia, Ieremia, Zaharia şi Maleahi arată toţi că pământul suferă din cauza păcatelor acelora care abuzează de văduve. Poate vă amintiţi de Noemina din Cartea lui Rut. Când soţul şi fiii ei au murit, ea a rămas fără nici un sprijin. Şi-a trimis nurorile la casele lor pentru protecţia lor. Una dintre ele, Orfa, s-a întors în casa tatălui ei, dar cealaltă, Rut, a stat cu Noemina pentru a avea grijă de ea şi a proteja. Vă amintiţi poate că Noemina s-a întors la Betleem împreună cu Rut şi le-a strigat oamenilor de acolo: “Nu mă mai numiţi Noemina, ci numiţi-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotţiitorul”. Rut şi Noemina au supravieţuit adunând tot ceea ce rămăsese pe câmpurile de orz după ce secerătorii şi-au încheiat munca.

Revenind văduva din relatarea evanghelică, declaraţia lui Isus că ea a dat din sărăcia ei tot ceea ce mai avea în viaţa ei poate fi văzută ca o laudă a generozităţii acesteia. Poate fi de asemenea văzută ca o condamnare a societăţii care a lăsat ca ea să ajungă atât de săracă încât, asemenea văduvei din Sarepta, nu mai avea nimic pe ce să se bazeze decât pe moartea ei sigură. Ceilalţi dădeau din surplusul lor, ea a dat tot ce mai avea. Cum s-a întâmplat aceasta? Oare bancherii au administrat prost banii ei astfel încât a pierdut tot ce avea? Oare liderii religioşi au încurajat-o să sărăcească de dragul vistieriei Templului? Cum s-a ajuns ca societatea să profite de cei săraci? Cum s-a ajuns ca societatea să continue să profite de cei care nu au nici o protecţie?

Papa Ioan Paul al II-lea a scris mult despre structurile de păcat ale societăţii şi despre situaţiile de păcat. Acest Papă care a suferit în timpul terorii naziste din Polonia, în timpul distrugerii gândirii de către comunişti, şi care a cunoscut situaţia dificilă a săracilor şi venerarea materialismului de către capitalişti, a scris despre ideologiile care au ţinut şi continuă să ţină lumea ostatică faţă de păcat. Da, el nu a văzut aceste ideologii ca un fel de fiinţe cu propriile lor drepturi. Mai degrabă, aceste ideologii, fie că este vorba despre nazism, comunism sau capitalismul materialist, au fost construite astfel încât să profite înşelându-i pe cei lipsiţi de ajutor. Ele au fost înfiinţate şi susţinute de oameni a căror sumă totale de păcate personale le-a transformat în mijloace pentru câştigurile lor ilicite. Aceia care au format şi au susţinut conceptul nazist şi glorificarea supremaţiei ariane au văzut în uniunea lor o ocazie de a fura bunuri şi pământuri de la alţi oameni, fie ei evrei, din Germania sau Europa, fie ţigani, polonezi, slavi etc. Naziştii nu erau extratereştri dintr-o altă lume. Ei erau oameni ca mine şi ca tine, care sub masca naţionalismului au găsit o oportunitate de a profita de slăbiciunea celorlalţi. Suma totală a păcatelor personale a format nazismul.

În acelaşi fel, comunismul, aşa cum a evoluat, sau a involuat, în secolul XX, nu a însemnat idealurile muncitorilor care împart egal profitul muncii lor. Comunismul a fost o distrugere a moralităţii de către cei care doreau să fure bunuri de la unii în favoarea altora. Moralitatea şi comunismul secolului XX nu puteau să coexiste, aşadar Dumnezeu trebuia să fie eliminat din ţările comuniste. Însă nici comuniştii nu au fost extratereştri de pe o altă planetă. Erau oameni care au căutat să profite de ceilalţi inventând o religie a ordinii sociale pentru a înlocui spiritualitatea lui Dumnezeu.

La rândul său, capitalismul materialist a progresat, sau a regresat, în totală indiferenţă faţă de drepturile celor săraci, în favoarea celor bogaţi. Dacă popoarele din America Latină, Asia sau Africa duc o existenţă sub nivelul standard pentru ca europenii şi americanii să beneficieze de mână ieftină de lucru, aşa să fie. Dacă copiii lor trebuie să lucreze în fabrici pentru ca copiii noştri să aibă adidaşi mai ieftini, aşa să fie. Cum a ajuns aici societatea noastră? Capitalismul materialist nu a căzut din cer. A rezultat din numărul oamenilor care au crezut cu tărie că cei bogaţi au dreptul să profite de cei săraci. Unii vor spune: “Puterea face dreptul”. Alţii vor vedea aici o aplicare economică a evoluţiei darwiniene. Ei vor spune şi vor crede că situaţia actuală a popoarelor din lume, împărţirea lumii în cei care au şi cei care nu au este doar o chestiune de supravieţuire a celui mai puternic. Capitalismul materialist, asemenea nazismului şi comunismului, este suma totală a păcatelor personale, decizia de a profita de cei mai puţin norocoşi pentru câştigul personal.

Lumea are nevoie de vindecare. Un medic vă va spune că primul pas spre vindecare este recunoaşterea bolii. Trebuie să fim conştienţi de faptul că în măsura în care luăm parte la conceptul că unii trebuie să piardă pentru ca alţii să câştige, unim păcatele noastre personale de lăcomie şi materialism la suma totală a unei societăţi păcătoase. Nu bogăţia este rea. Greşit şi imoral este a folosi mijloace nepotrivite pentru a dobândi bogăţii. Greşit şi imoral este a risipi averea fără a-i băga în seamă pe săracii din jurul nostru. Trebuie să fim mai conştienţi de responsabilitatea noastră în formarea unei societăţi creştine. Oamenii nu trebuie să mai vadă o văduvă care nu mai are din ce să trăiască şi dă şi ultimii bănuţi la Templu, ca o ultimă speranţă înainte de a muri. Oamenii trebuie să se bucure că cei bogaţi au grijă de săraci. Într-adevăr, tăria unei societăţi se măsoară în grija pe care o acordă membrilor mai slabi ai ei.

pr. Joseph Pellegrino Ritul latin