Start > Ritul bizantin > Samarineanul milostiv

Samarineanul milostiv

10 November 2006
2,412 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VIII-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXV-a după Rusalii)

“Și iată, un învățător de lege s-a ridicat, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Isus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10,25-27).

Să ne amintim, fraților și surorilor, cum ne-a condus Biserica la acest pasaj din narațiunea evanghelică. Să ne amintim cum Iair, un prinț evreu, a venit la Cristos. Fiica sa era pe moarte și el nu găsea ajutor nicăieri. Ea era pe moarte. Și astfel el a alergat la Cristos, a căzut la picioarele Sale și i-a cerut ajutor. Ea era pe moarte – singura lui fiică. Cristos a mers cu el și Iair a mers alături de Cristos. Poate că nu a fost un drum lung, dar în mintea lui Iair a fost drumul întregii lui vieți. Ar fi trebuit să fie lângă fiica sa care era pe moarte… dar a sperat. A sperat pentru că credea că Cristos poate înfăptui ceva măreț, poate înfăptui o vindecare pe care nimeni altcineva nu o poate face.

Același lucru se întâmplă cu noi. Vine un anumit moment în care conștientizăm că va exista o plecare, va exista un mormânt, o persoană va muri. Eu voi muri, și după mine, tu. Fiecare dintre noi trebuie să aștepte acest moment. Dar dacă sperăm în Dumnezeu și, asemenea lui Iair, ne agățăm de haina lui Cristos și nu ne îndepărtăm de El în ciuda tuturor ispitelor, atunci fără îndoială vom ajunge… unde vom ajunge? Ei bine, Evanghelia de astăzi ne spune unde prin întrebarea învățătorului de lege: “Ce să fac ca să moștenesc viața de veci?” Iată unde – la Viața Veșnică.

Acest moment ni-l revelează Evanghelia de astăzi. Cum să mergem? Cum să ne ținem de haina lui Cristos? Cum să nu dăm drumul acestei haine de-a lungul întregului drum? Și acest drum este lung, foarte lung. Este viața noastră. Aceasta poate însemna ani, și pentru unii dintre noi mulți ani. Optzeci de ani pentru unii, nouăzeci pentru alții, și poate chiar mai mult. Cât de multe pericole se află pe acest drum lung, care ne pot îndepărta de haina lui Cristos! Furtuna ispitelor vuiește peste tot în jurul nostru. Să privim la viața noastră de familie. Influențat de o anumită orbire mintală, un soț își abandonează familia. Datorită tensiunii nervoase constante din familie, o soție nu mai poate suporta și face viața intolerabilă, și așa mai departe. Și în viața noastră publică, toate crizele politice; și în viața noastră civică, îngrozitoarele crime. O, Dumnezeule, unde putem merge? Tot ceea ce trebuie să facem este, asemenea lui Iair, să ne agățăm de Cristos, să ne ținem de haina Sa. Principalul este să nu îi dăm drumul. Trebuie să fim fermi.

Și Evanghelia de astăzi ne spune secretul cum să fim fermi. Să fim un samarinean milostiv peste tot, întotdeauna, și cu toată lumea. Să ne examinăm pe noi înșine. Suntem cu adevărat așa? Au fost copii în jurul nostru – i-am învățat lucruri bune? Sau a venit la noi un om la limita distrugerii morale. L-am sprijinit în lupta lui împotriva păcatului? L-am ajutat să iasă din această mlaștină care îl trăgea la fund? Poate tot ce trebuia să facem era să întindem nu o mână, ci doar un deget, și ar fi fost salvat. Cât de mulți au fost cei care aveau nevoie doar de un cuvânt de încurajare, de puțină atenție? Și am fi putut să le dăm toate acestea. Dar le-am dat oare, asemenea samarineanului milostiv? Dacă la toate aceste întrebări conștiința noastră răspunde că nu, nu am ajutat – atunci da, suntem în pericolul de a fi smulși de lângă haina lui Cristos. Să ne grăbim să îndreptăm acest lucru. Doar milostivirea ne poate păstra lângă Cristos.

Copiii noștri au așa-numiții “dinți de lapte”, care cad singuri, și în locul lor cresc alți dinți – dinți adevărați. În mod similar, noi avem o inimă. Dar este o inimă slabă, de carne – una egoistă. Cu o astfel de inimă nu putem intra în Viața Veșnică. Și această inimă nu va “cădea” de la sine. Trebuie să o înlăturăm și să o înlocuim cu o inimă nouă – nu a noastră, ci a lui Cristos. De fiecare dată când ne ajutăm aproapele și facem un efort, e ca și când am smulge o bucată din inima noastră și am da-o aproapelui. Și în locul aceste bucăți de inimă de carne, păcătoasă, Domnul pune în noi o bucată similară din Inima Sa – Inima lui Cristos.

Astfel, în timpul vieții noastre ne schimbăm inima într-una nouă, una adevărată, în Inima lui Cristos. Și doar atunci se va deschide pentru noi Viața Veșnică. Atunci nimeni nu ne va putea îndepărta de haina lui Cristos; și vom primi lucrul despre care învățătorul de lege l-a întrebat pe Cristos – Viața Veșnică.

Ritul bizantin