Start > Ritul bizantin > Despre cinstirea sfinților și a îngerilor

Despre cinstirea sfinților și a îngerilor

10 November 2006
3,216 afișări

Autor: pr. Ilie Cleopa
Copyright: Internet
Duminica I-a după Rusalii (A tuturor sfinților)

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)

Iubiți credincioși,

Ați auzit în Sfînta și dumnezeiasca Scriptură zicîndu-se: Prin sfinții care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînșii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creștinii ortodocși, cinstim pe sfinții lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu săvîrșește în chip minunat voile Sale cu dînșii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, și venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinților și îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învață și Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toți duhuri slujitoare, trimiși ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinților este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudați pe Dumnezeu întru sfinții Lui (Psalmi 159, 1).

Așadar, noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu direct și indirect. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinstește pe sfinți, pe El Îl cinstește, căci a zis: Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește (Matei 10, 40).

Noi venerăm pe sfinți, pentru că ei sînt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mîntuitorului care a zis către sfinții Săi ucenici: Voi sînteți prietenii Mei (Ioan 15, 14). Și în alt loc al dumnezeieștii Scripturi ni se arată că sfinții sînt prietenii lui Dumnezeu, zicînd: A crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui spre dreptate și prietenul lui Dumnezeu s-a chemat (Iacob 2, 23; Romani 4, 3; Facere 15, 6; Psalmi 138, 17; Isaia 41, 8).

Noi cinstim pe sfinții lui Dumnezeu și cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci: Sfinții vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2). Prin sfinți nu înțelegem pe cei ce se numesc creștini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvîrșit prin fapte bune și au urmat întru totul lui Hristos. Căci Mîntuitorul numai Apostolilor și celor asemenea lor a zis: Adevărat grăiesc vouă, că voi cei ce ați urmat Mie, la înnoirea lumii, cînd Fiul Omului va ședea pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecînd cele douăsprezece seminții al lui Israel (Matei 19, 28).

Cinstim pe sfinții lui Dumnezeu căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinții Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul și toți ceilalți apostoli și sfinți despre ale căror fapte și minuni arată Sfînta Scriptură și Sfînta Tradiție a Bisericii lui Hristos.

Cinstim pe sfinți și le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Ascultă ce zice Dumnezeu lui Abimelec, regele Gherarei, cînd acesta, din neștiință, voia să ia de soție pe soția lui Avraam: Dă înapoi femeia omului aceluia, că este prooroc și se va ruga pentru tine, și vei fi viu. Iar de nu o vei da înapoi, să știi bine că ai să mori și tu și toți ai tăi (Facere 20, 7).

Auzi ce zice Dumnezeu către Elifaz Temaniteanul și cei doi prieteni ai lui, care supăraseră pe sfîntul și dreptul Iov: Acum luați șapte viței și șapte berbeci și duceți-vă la robul Meu Iov și aduceți-le pentru voi ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi. Din dragoste pentru el voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucît n-ați vorbit despre Mine așa de drept cum a vorbit robul Meu Iov. Și au făcut cum le spusese Domnul, și Domnul a primit rugăciunea lui Iov (Iov 42, 8-9).

Iată ce zice Sfîntul Apostol Pavel: Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi amintesc de voi, căci pururea în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, cu bucurie (Filipeni 1, 3-4). Altă dată zice: Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducîndu-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru de lucrul credinței voastre (I Tesaloniceni 1, 2-3). În alt loc iarăși zice: Pentru aceasta ne și rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa (II Tesaloniceni 1, 11). Și iarăși: Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele ca Dumnezeu… să vă dea vouă duhul înțelepciunii… (Efeseni 1, 16-17). Sau: Aceasta și cerem în rugăciunea noastră: desăvîrșirea voastră (II Corinteni 13, 9). Același Apostol Pavel îi scrie și lui Timotei: Mulțumesc lui Dumnezeu, pe Care Îl slujesc, ca și strămoșii mei, într-un cuget curat că te pomenesc neîncetat, zi și noapte, în rugăciunile mele (II Timotei 1, 3).

Deci, frații mei, cîtă datorie avem noi de a cinsti și a ne ruga sfinților și îngerilor, dacă ei sînt prietenii lui Dumnezeu (Ioan 15, 14), cetățeni ai casei lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19), slugi ale lui Dumnezeu (II Timoteni 1, 3); Psalmi 102, 21; 103, 5; Luca 16, 22; Evrei 1, 7) și au putere de la Dumnezeu ca să facă mari și înfricoșate minuni (Ieșire 7, 10; Evrei 11, 29; 11, 35; Luca 9, 1-2). Îngerii au vestit oamenilor zămislirea și nașterea Mîntuitorului (Matei 1, 20-21; Luca 1, 30); Învierea Domnului (Matei 28, 5-7); Înălțarea la cer și a doua venire (Fapte 1, 11); zămislirea Sfîntului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13-17) și alte nenumărate taine ale lui Dumnezeu către neamul omenesc.

Sfinții și îngerii, se roagă pentru noi (Ieșire 32, 31-32); aud rugăciunile noastre (II Petru 1, 15; Daniel 10, 11; Luca 16, 27); duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Apoc. 5, 8-14).

Sfinții au posibilitatea în cer de a sluji la Dumnezeu pentru oameni și a contribui la mîntuirea acestora. Acest lucru ni-l arată luminat dumnezeiasca Scriptură, zicînd: Și cînd a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrîni au căzut înaintea Mielului, avînd fiecare alăută și cupe de aur pline cu tămîie, care sînt rugăciunile sfinților (Apocalipsă 5, 8).

Așadar, frații mei, prea întunecat la minte și prea orbit la înțelegere să fie cineva ca să nu înțeleagă cît de mare este datoria noastră, a creștinilor, de a ne ruga, de a cinsti și de a chema în ajutor pe sfinții și îngerii lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre care le facem zi și noapte înaintea lui Dumnezeu.

Să punem o întrebare. Este cunoscut numărul sfinților? Dar al îngerilor? Nimeni nu știe numărul sfinților și al îngerilor. Despre numărul lor spune Sfînta Scriptură: Număra-voi pe ei și mai mult decît nisipul se vor înmulți (Psalm 138, 18). Arătînd și stăpînirea lor asupra diavolilor și a patimilor zice: Foarte s-a întărit stăpînirea lor”. Necunoscut este și numărul îngerilor lui Dumnezeu cum ne arată Sfînta Scriptură: Cine poate să numere oștile sale? (Iov 25, 3; Psalm 67, 18; Daniel 7, 10).

Dacă poate mult rugăciunea stăruitoare a unui drept care se lucrează (Iacob 5, 16), oare cît poate rugăciunea milioanelor de sfinți înaintea lui Dumnezeu, care L-au mărturisit înaintea oamenilor și și-au pus sufletul pentru El? Dacă numai un prieten al lui Dumnezeu, Avraam, a avut atîta trecere la Dumnezeu, ca să mijlocească pentru Lot, nepotul său, împreună cu cei din Sodoma și Gomora (Facere 18, 30-33; 19, 1-28) apoi cîtă trecere au înaintea lui Dumnezeu toți sfinții care L-au iubit, I-au slujit și și-au pus sufletul pentru dragostea Lui?

De aceea, fericiți și de trei ori fericiți sînt acei creștini care cinstesc pe sfinții lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni și îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viață de pe pămînt. De asemenea, amar de acei creștini rătăciți de la adevărata credință, care nu cinstesc și nu pun rugători pe sfinți și pe îngeri către prea veșnicul și înduratul Dumnezeu. Unii ca aceștia vor avea multă rușine și amară durere cînd va veni Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, înconjurat de toți îngerii și sfinții Lui, ca să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele sale (Zaharia 14, 5; Matei 16, 27; Psalmi 61, 11; 27, 6; Proverbe 24, 12; Romani 2, 6; Ieremia 17, 10; 32, 19; Înțelepciunea lui Sirah 17, 18; Matei 25, 31).

Iubiți credincioși,

Biserica Ortodoxă cinstește în chip deosebit pe sfinți și îngeri, rînduindu-le în calendar cîte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni și icoane pictate cu chipul și numele lor. Celor mai renumiți dintre sfinți, precum: Maica Domnului, Sfîntul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli, Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur, Sfinții Ierarhi Nicolae și Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, Varvara și Ecaterina și mulți alții se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai bogată, cu priveghere, cu litie și acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. În numele sfinților mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor locașuri și localități. De asemenea, majoritatea credincioșilor noștri poartă nume de sfinți, pe care le primesc din botez și sînt încredințați de mici în grija sfinților respectivi, cărora le cer ajutor în toate încercările vieții.

Dar, întrucît o mare parte din sfinți și cuvioși au rămas necunoscuți, nefiind trecuți în vechile sinaxare și martirologii creștine, Biserica Ortodoxă a rînduit ca o dată pe an, prima Duminică după Rusalii să fie închinată în cinstea tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți, de la Hristos pînă astăzi. Această cinstire comună a tuturor sfinților o săvîrșim în Duminica de astăzi, denumită “Duminica Tuturor Sfinților”. Între aceștia, se cinstesc mai multe sute de sfinți și cuvioși români, cei mai mulți necunoscuți.

După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinți, să vedem acum cine poate fi cinstit ca sfînt? Sfinții fiind creștini desăvîrșiți în rugăciune, în smerenie, în înfrînare și mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulți dintre ei primeau daruri duhovnicești deosebite încă din viață. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creștină. Alții aveau darul lacrimilor, al înfrînării, al tăcerii duhovnicești, al smereniei și al desăvîrșitei iubiri pentru toată zidirea. Alți sfinți se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoașterea celor viitoare, înțelegerea gîndurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă și după mutarea din trup moaștele lor rămîn întregi, nestricate și fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaștele sfinților sînt venerate de credincioși, care primesc sănătate, binecuvîntare și ajutor.

Deci sfinți pot fi cei care au dreapta credință, care duc pe pămînt viață cu totul sfîntă, cei care iubesc desăvîrșit pe Dumnezeu și pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adînc de smerenie și sînt gata să-și dea și viața pentru Biserică. Semne ale sfințeniei sînt darurile facerii de minuni.

De aceeași cinstire se bucură în Biserică și în casele credincioșilor noștri Sfinții Îngeri. Mai ales Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sînt deosebit de cinstiți, iar prin sate și orașe se află numeroși creștini care le poartă numele și biserici înălțate în cinstea lor.

Sfinții în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, și anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pămînt; ceata proorocilor și a drepților Vechiului Testament; ceata ierarhilor și a învățătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica și dogmele credinței ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce și-au vărsat sîngele pentru dreapta credință în Hristos; ceata Cuvioșilor Părinți, adică a sfinților călugări și sihaștri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mînăstiri prin peșteri și pustietăți, în post și neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiților și a tuturor drepților, care au bineplăcut lui Dumnezeu pe pămînt, ca orfani, văduve, copii nevinovați, călugări și preoți evlavioși, credincioși dreptmăritori, care au răbdat cu bărbăție necazurile, bolile și ispitele vieții pămîntești.

Dar cei mai sfinți în împărăția lui Dumnezeu sînt: Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, și Sfîntul Ioan Botezătorul. După învățătura și iconografia ortodoxă, Maica Domnului și Sfîntul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta și de-a stînga Mîntuitorului și se roagă neîncetat pentru mîntuirea lumii.

Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor dreptmăritori de pe pămînt, care se luptă cu ispitele de tot felul ce vin de la diavolul, de la lume și de la trup, formează așa numita biserică luptătoare.

Sfinții și îngerii din cer au misiunea de a slăvi neîncetat pe Dumnezeu și de a se ruga pentru biruința bisericii luptătoare de pe pămînt, ajutînd cel mai mult la mîntuirea sufletelor omenești. După cuvîntul Mîntuitorului: Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăiește! (Luca 15, 10), trebuie să înțelegem cît de mult se bucură sfinții toți și îngerii pentru fiecare păcătos care se pocăiește.

Dar să vorbim cîteva cuvinte și despre sfinții români care au odrăslit pe pămîntul țării noastre din primele secole creștine și pînă în zilele noastre.

Deși se afirmă că Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat oficial, de-a lungul istoriei sale, decît foarte puțini sfinți locali, din cauza vitregiei veacurilor, reamintim că la noi, mai întîi poporul și credincioșii canonizau pe sfinți și îi cinsteau după cuviință, iar Biserica îi recunoștea mai tîrziu de la sine. Însă trebuie să știm că avem și noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinți, preoți aleși, ierarhi purtători de Hristos, voievozi apărători ai creștinismului, în frunte cu Ștefan cel Mare, și mulți oșteni martiri, care s-au jertfit pentru a apăra credința ortodoxă pe pămîntul țării noastre.

De la primii episcopi sfinți ai Tomisului din secolul al IV-lea, pînă la Sfinții Ierarhi Calinic de la Cernica (+ 1868), și Iosif cel Nou de la Partoș (+ 1656), canonizați în anii 1955-1956; de la sfinții mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, din secolul IV, descoperiți în anul 1971 la Niculițel-Dobrogea, pînă la marele domn martir Constantin Brîncoveanu cu cei patru fii ai săi, tăiați cu sabia pentru Hristos la 15 august 1714; de la primii cuvioși călugări din Dobrogea și Munții Buzăului, începînd cu Sfîntul Ioan Cassian (c. 360 – c. 435), pînă la Cuviosul Iacob Hozevitul (+ 1960) și cuviosul sihastru anonim descoperit în mai 1968 în incinta Mînăstirii Neamț și Cuviosul Paisie de la Neamț (+ 1794), recent canonizat, constatăm că avem sute și sute de sfinți autohtoni, mulți necunoscuți de noi, care sînt scriși în calendarul sfinților din cer și se roagă lui Dumnezeu pentru noi toți.

Iubiți credincioși,

Biserica lui Hristos este Biserica sfinților și a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învățătura Apostolilor și pe sîngele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinți, a fost slujită de sfinți. Biserica și astăzi cere sfinți, păstori cît mai sfinți și credincioși cu viață sfîntă.

Dintre aceștia facem parte și noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har și fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim “următori lui Hristos”, să trăim duhovnicește pe pămînt, să ne facem vrednici de Împărăția Cerurilor.

Ca fii sufletești ai sfinților care ne-au născut în Hristos sîntem datori să le urmăm credința lor dreaptă, să le urmăm viața lor sfîntă, dragostea lor pentru Dumnezeu, rîvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfînta rugăciune. Nu ne putem mîntui, dacă nu imităm după putere viața sfinților. Adică smerenia cuvioșilor, bărbăția mucenicilor, rugăciunea sihaștrilor, sfințenia drepților, curajul și statornicia în credință a înaintașilor, răbdarea părinților care ne-au născut, blîndețea mamelor care ne-au crescut.

Să rîvnim cu stăruință acestor mîntuitoare virtuți creștine. Noi nu ne socotim sfinți, dar trăim și ne mîntuim în Biserica sfinților. Ei ne sînt părinți, rugători, ajutători în necazuri și modele de urmat. Să părăsim mîndria, răutatea și necredința care ucid sufletul și să cerem ajutorul tuturor sfinților din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat și sfînt: și trupul, și mintea, și cuvîntul, și simțurile, și sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămîn nestricate și vindecă mulți bolnavi.

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: “Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!”

Amin.

Ritul bizantin