Predici

Iată câteva legi care se spune că au existat sau încă mai există în unele regiuni din Statele Unite ale Americii:

- în Pittsburgh, Pennsylvania, este împotriva legii să dormi într-un frigider

- în Iowa a funcţionat o lege împotriva purtării corsetelor de către femei, existând un inspector cu corsetele care verifica femeile pe la şolduri dacă nu cumva poartă aşa ceva

- în Gary, Indiana, încalci legea dacă mergi la teatru şi ai mâncat usturoi de mai puţin de patru ore

- în Pocatello, Idaho, este încă ilegal să ai o faţă de nefericit

- sforăitul zgomotos, dacă îi deranjează pe vecini, se poate solda cu închisoarea în Dunn, Carolina de Nord

- găinile nu au voie să treacă strada în Quitman, Georgia

- este ilegal în Alabama să porţi mustaţă falsă la biserică

Problema cu prea multe legi este că oamenii nu mai ştiu care lucruri sunt cu adevărat importante, şi care nu. Şi evreii aveau prea multe legi, în total 613, extrase din Vechiul Testament. Deoarece cerinţele unei legi adesea se băteau cap în cap cu cerinţele altora, moraliştii evrei au căutat să ofere o sinteză a Legii. Aceasta îi ajuta să ştie care lege se bucură de prioritate în cazul unui conflict între mai multe legi. Profetul Miheia, de exemplu, sintetiza Legea în aceste cuvinte: “ceea ce Dumnezeu cere de la tine [este] dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!” (Miheia 6,8). Rabinul Hillel a fost rugat odată să sintetizeze întreaga Lege. A răspuns: “Ceea ce urăşti să păţeşti tu, nu fă semenului tău. Aceasta este legea întreagă, restul sunt doar comentarii.”

Tragem de aceea concluzia că atunci când cărturarul l-a întrebat pe Isus: “Care este prima dintre toate poruncile?” (Marcu 12,28), acesta nu îl întreba pur şi simplu care este prima dintre cele zece porunci: “Eu sunt Domnul Dumnezeului Tău… să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Ieşirea 20,2-3). Mai degrabă el dorea să afle sinteza lui Isus pentru legile şi poruncile lui Dumnezeu. În Marcu, cărturarul este prezentat nu ca testându-l pe Isus ci ca fiind cu adevărat dornic să înveţe. Probabil era copleşit de conflictul pe care îl constata în viaţa sa când încerca să respecte cerinţele diferitelor porunci. Răspunsul lui către Isus Bine, “Învăţătorule, adevărat ai spus că El este unul singur şi că nu este altul în afară de El şi a-l iubi pe El din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate holocausturile şi decât toate jertfele” (Marcu 12,32-33), sugerează că acest om probabil era tulburat de conflictul dintre datoria de a-i iubi pe oamenii din viaţa sa şi datoriile pe care le avea faţă de templu. Isus i-a rezolvat problema asigurându-l că iubirea concretă pentru Dumnezeu şi pentru semeni vine înaintea obligaţiilor faţă de templu.

Isus a dorit să clarifice acestea deoarece fariseii întoarseră lucrurile pe dos. Ei “dezlegau” oamenii de sarcina de a avea grijă de părinţii în vârstă atâta timp dădeau bani la templu (Marcu 7,11-12). Astfel, evreii deveneau atenţi la aspectele superficiale, dar deficienţi la ceea ce Isus numea “părţile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinţa” (Matei 23,23). Există şi astăzi mulţi creştini care văd trăirea credinţei în Dumnezeu ca însemnând respectarea unor legi şi porunci. Spunem că mergem duminica la Liturghie pentru a ne îndeplini “datoria duminicală”; că ne îndeplinim “obligaţiile” faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică. Isus ne aminteşte astăzi că orice facem ca şi creştini, în parohie, în familie sau la serviciu, trebuie să nu vină din obligaţie ci din iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Ascultarea nu este prima datorie a unui creştin. Iubirea este.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin