Start > Ritul bizantin > Învierea fiicei lui Iair

Învierea fiicei lui Iair

27 October 2006
3,463 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VII-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXIV-a după Rusalii)

Lectura din Apostol de duminica trecută ne-a spus că suntem mântuiți prin har, și că harul este primit prin credință, iar aceasta este darul lui Dumnezeu. Și am văzut ce este credința printr-un exemplu impresionant. Și iată că și Evanghelia de astăzi vorbește despre credință. Într-o anumită măsură toți o avem. Pentru că este imperfectă însă, credința noastră este adesea supusă ispitelor. Și cea mai îngrozitoare, cea mai puternică dintre aceste ispite este moartea unei persoane dragi și apropiate. Cred că majoritatea dintre noi au trecut sau trec în prezent prin această durere incurabilă. Dacă nu, este ceva care va veni în mod inevitabil. Evanghelia de astăzi ne oferă un exemplu clasic despre cum putem îndura o astfel de experiență în ciuda tuturor dificultăților ei. În același timp ne arată din nou cât de mult avem nevoie de credință. Deoarece doar prin credință Dumnezeu ne dă și ne va da puterea Sa de a nu cădea din punct de vedere spiritual, într-un astfel de moment dificil.

Iair s-a apropiat de Cristos; fiica sa era pe moarte. El a căzut la picioarele lui Isus și i-a cerut să intre în casa sa. Cristos a fost de acord, dar mulțimea se îmbulzea în jurul Lui. Pe drum, a fost vindecată femeia care avea scurgere de sânge. Au existat multe pricini de întârziere. Cristos s-a deplasat încet, foarte încet. Să ne imaginăm prin ce trecea Iair. I-ar fi cerut lui Cristos să se grăbească. În fond, era o problemă de viață și de moarte pentru fiica lui. Dacă Cristos întârzia un minut, putea fi prea târziu – fiica lui putea să moară. Și chiar așa s-a întâmplat. Cineva de la mai-marele sinagogii a venit și i-a spus: “A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul” (Luca 8,49).

Da, potrivit înțelegerii umane, totul era sfârșit. De ce să îl mai deranjeze pe Învățător? Orice poate fi îndreptat, dar nu moartea. Moartea este ireparabilă. Înaintea ei, nici Învățătorul nu mai are vreo putere. Da, așa este potrivit înțelegerii umane, dar nu potrivit înțelegerii lui Dumnezeu. Isus, după ce a auzit aceasta, i-a spus lui Iair: “Nu te teme; crede numai și se va izbăvi” (Luca 8,50). Și în acest moment Iair a respins înțelegerea umană și a acceptat înțelegerea lui Dumnezeu. Acum în fața lui stătea nu doar un Învățător, ci Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu – Dumnezeu însuși. Pentru că numai Dumnezeu are putere asupra vieții și a morții.

Iair a acceptat în lăuntrul său cuvintele: “Nu te teme; crede numai”. Din acel moment, el a trăit doar prin aceste cuvinte și a continuat să meargă după Isus. Ei au intrat în casă. Și iarăși partea umană: “toți plângeau și se tânguiau pentru ea”. Iar Cristos a spus: “n-a murit, ci doarme”. Și din nou umanul: “râdeau de El, știind că a murit”. Însă în sufletul lui Iair era un calm de nedescris. Avea credință. Și credința a învins. “Copilă, scoală-te!”, a exclamat Cristos, și spiritul ei s-a întors în ea și ea s-a ridicat imediat și a fost redată tatălui ei (Luca 8,52-55).

Da, însă puteți spune că acesta este un miracol al învierii, și astfel de miracole nu se întâmplă astăzi. Este adevărat. Însă același miracol ni l-a promis nouă tuturor. În fiecare zi în Mărturisirea noastră de Credință spunem: “Aștept învierea morților”. Și aceasta va avea loc! Nu la fel repede ca în cazul lui Iair, dar va avea loc! Să fim atenți la următorul moment. Iair știa deja că fiica lui era moartă, dar cu toate acestea l-a urmat pe Cristos, crezând cuvintele Sale. Nu este important cât de mult a durat acest drum de credință; important este că a avut loc.

Să credem și noi cuvintele Evangheliei, că morții vor învia; și asemenea lui Iair, să îl urmăm pe Cristos în credință. În chip mistic, acest drum al lui Iair în urma lui Cristos nu s-a încheiat și nu se va încheia vreodată. Are loc și acum, și noi toți putem lua parte la el. Să ne grăbim să ne alăturăm lui Iair. Atunci cuvintele lui Cristos: “Nu te teme; crede numai și se va izbăvi” se vor referi și la noi. Însă ca să se întâmple aceasta, asemenea lui Iair, trebuie să stăm aproape de Isus și să îndurăm tot ceea ce Dumnezeu ne trimite pe drumul vieții noastre. Drumul lui Iair a fost scurt. Ale noastre ar putea să fie lungi, foarte lungi. Vor dura până la sfârșitul vieților noastre. Dar să credem că va veni învierea morților și că vom fi redați celor dragi ai noștri care sunt deja cu Domnul.

Fie ca Domnul să ne dea credința și răbdarea lui Iair!

Ritul bizantin