Start > Ritul latin > La cine vom merge?

La cine vom merge?

31 August 2006
2,005 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a XXI-a de peste an (Anul B)

Un cântec religios spune “M-am hotărât să îi urmez lui Isus. Nu există întoarcere!” Pentru unii este greu de înțeles cum cineva s-ar putea angaja pe un drum, fără întoarcere, când nu putem ști mâine ce se mai întâmplă, ce ne poate zdruncina ceea ce credem astăzi. Dar credința înțeleasă ca angajament total, ca punere a vieților noastre în mâinile lui Dumnezeu, diferă de credința înțeleasă ca acceptare intelectuală a afirmațiilor doctrinale. Creștinul adevărat poate să aibă probleme în înțelegerea unor învățături ale Bisericii, rămânând în același timp credincios lui Cristos și Bisericii Sale.

În filmul “Fiddler on the Roof” (“Lăutarul de pe acoperiș”), personajul principal era Tevye, un țăran evreu, care trăia cu soția și cu cinci fete în Rusia țaristă, într-o perioadă de mari schimbări, inclusiv în relația dintre sexe. Mai întâi una dintre fiice anunță că ea și un croitor se vor căsători, deși Tevye o promisese măcelarului din sat. Inițial Tevye nu vrea să audă de planurile fiice ei, dar după ce se cugetă îndelung decide să își dea fata tânărului care o iubește. O a doua fată își alege la fel singură soțul, un revoluționar idealist. Din nou Tevye este dezamăgit și se opune, și din nou după o luptă interioară acceptă căsătoria. În fine, o a treia fată se îndrăgostește de un tânăr care nu era evreu. Tevye se află în fața unei dileme dificile: nici pe ceilalți tineri nu i-a dorit pentru fetele lui, dar erau cel puțin evrei. Acum însă… “Cum aș putea să întorc spatele credinței mele, poporului meu?”, se întreabă el. “Dacă fac compromisul acesta, nu mai sunt eu!” Tevye s-a oprit puțin și a continuat apoi: “Pe de altă parte…” S-a oprit din nou și apoi a strigat: “Nu, nu există un pe de altă parte!”

Majoritatea oamenilor consideră absolut normal ca atunci când iei o decizie să o analizezi pe toate fețele: “pe de o parte… pe de altă parte…” Evanghelia de astăzi ne amintește că nu este cazul să relativizăm totul. În probleme de credință ajungem la un moment dat să descoperim, asemenea lui Tevye, că nu există “pe de altă parte”, nu există o altă opțiune, nu există o altă cale. Nu există decât calea bună și calea greșită. În acest mod îl vedem pe Petru și pe ceilalți apostoli răspunzând la criza de credință pe care ne-o prezintă Evanghelia de astăzi.

“Când au auzit, mulți dintre discipolii lui au zis: ‘Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?’ … După aceasta, mulți dintre discipolii lui s-au retras și nu mai mergeau cu el.” Isus le explicase discipolilor săi doctrina Euharistiei, adică faptul că El își va continua prezența în mijlocul lor sub forma pâinii și vinului. Nu prea avea sens ceea ce spunea Isus. Îi credea Isus canibali care să mănânce carne de om? Sau vrăjitoare ca să bea sângele semenilor? Dificultatea înțelegerii acestei învățături a lui Isus i-a aruncat pe discipolii Săi într-o criză la care mulți au răspuns întorcându-i spatele. Acum au mai rămas doar discipolii apropiați ai lui Isus, cei doisprezece. Isus s-a întors spre ei și i-a întrebat: “Nu cumva vreți să plecați și voi?” Petru răspunde în numele grupului: “Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu.”

Care este diferența dintre Petru și ceilalți apostoli, care au rămas cu Isus, și ceilalți discipoli, care l-au părăsit? Petru și ceilalți apostoli nu înțelegeau doctrina euharistică, expusă lor de Cristos, mai mult decât ceilalți discipoli. Și ei, ca și ceilalți, nu reușeau să înțeleagă prea bine cum vine aceasta să mănânci trupul și să bei sângele cuiva. Dar asemănarea se oprește aici. Diferența esențială stă în atitudinea lui Petru: faptul că nu înțelegea complet o învățătură a lui Isus nu a fost pentru el un motiv suficient de serios pentru a renunța la a-l urma pe Învățător. Ceilalți discipoli îl vedeau probabil pe Isus ca o cale între multe altele, și de aceea dacă nu erau de acord cu ceva considerau că pot merge mai departe și să caute pe altcineva, care să le placă. Petru, dimpotrivă, îl vedea pe Isus ca singura cale, ca pe unicul mesager al lui Dumnezeu. El a considerat că este mai bine să îi urmeze lui Isus chiar și fără să priceapă intelectual lucrurile, decât să pornească în căutarea înțelegerii intelectuale cu prețul pierderii lui Isus.

Prea mulți creștini astăzi merg pe urmele discipolilor care au plecat pentru că nu au putut fi de acord cu o învățătură sau cu alta. Știm că credința nu se opune înțelegerii, dar nu există nici o garanție că crezând vom înțelege toate. Evanghelia de astăzi este de aceea o invitație la a pune credința înaintea și deasupra înțelegerii, așa după cum au făcut Petru și ceilalți apostoli; o invitație la a nu pune înțelegerea înainte și deasupra credinței, așa după cum au făcut discipolii infideli care l-au părăsit pe Isus.

Ritul latin