Start > Ritul latin > Slujirea creștină

Slujirea creștină

20 October 2006
2,663 afișări

Autor: pr. Joseph Pellegrino
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXIX-a de peste an (Anul B)

Lecturile de astăzi sunt despre slujire. Prima lectură este luată din al patrulea cântec al slujitorului, din a doua parte a cărții profetului Isaia. Această parte, capitolele 40 până la 55, subliniază grija lui Dumnezeu pentru poporul Său. Slujitorul din prima lectură mijlocește pe lângă Dumnezeu pentru popor, luând asupra sa greșelile acestuia și acceptând pedeapsa pentru păcatele oamenilor. Textul a fost scris cu 500 de ani înainte de Isus, dar putem recunoaște aici o prevestire a crucii Mântuitorului. Isus este Cel care stă în fața Tatălui pentru noi, și în fața noastră pentru Tatăl. Scrisoarea către evrei notează faptul că El însuși a răspuns chemării Tatălui de a fi mediator sau preot pentru popor. Evanghelia de astăzi adaugă faptul că cei care doresc să îi urmeze lui Cristos trebuie să nu caute puterea și gloria, ci slujirea.

Noi, creștinii, suntem chemați să fim asemenea lui Isus. Suntem chemați să îl ducem pe Dumnezeu altora și pe alții la Dumnezeu. Unii dintre noi suntem chemați la o configurare specială pentru a-l face pe Cristos accesibil prin Sacramente și prin predicare. Aceasta o face sacramentul hirotonirii. Aceia dintre noi care am răspuns acestei chemări am primit bucuria de a extinde prezența reală a lui Cristos între oameni. Și aceasta este o bucurie reală.

Cu siguranță, Episcopii, preoții și diaconii nu au monopolul ducerii lui Cristos la ceilalți și a celorlalți la Cristos. De fapt, de atâtea ori în trecut Biserica a uzurpat rolul laicilor de a-l duce pe Cristos la alții. De exemplu, primii învățători ai credinței pentru copii sunt părinții, nu preotul paroh. Dacă, după cum s-a întâmplat în trecut, părinții nu sunt educați pentru ca să poată să își pregătească copiii, și dacă ajung să se simtă incapabili să le dea copiilor o instrucție religioasă, atunci Biserica le-a furat rolul primar pe care îl au în acest proces.

La fel este în cazul tuturor formelor de acțiune creștină. Cu toții suntem obligați ca și creștini să luăm inițiativa de a-l duce pe Cristos să vindece situațiile dureroase. Dacă un semen de-al nostru suferă, este de datoria ta ca și creștin să mergi la el. Nu trebuie să primești un telefon de la preotul paroh. Este vorba de un simț creștin pe care trebuie să îl avem cu toții. Când ne practicăm credința creștină în astfel de moduri, răspundem de fapt chemării, ca și Isus. El era mereu atent la cei mai mici, la cei care sufereau, la cei persecutați. Nu avea nevoie de cineva care să îi spună ce să facă. Era milostiv și acționa din această milostivire a Sa. Așa după cum spun ultimele cuvinte ale Evangheliei de astăzi, El a venit nu pentru ca să fie slujit, ci ca să slujească, să își dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Duminica viitoare vom celebra Duminica Misiunilor. Cei care slujesc la răspândirea credinței în lume sunt chemați să trăiască iubirea sacrificială a Domnului. Cei aflați în misiuni cunosc ce este suferința. Au de-a face cu foametea și cu boala zi de zi. Au parte de represiuni politice. Cunosc ispita compromisurilor în credință. Sunt adesea ispitiți să lase totul baltă. Cei care fac parte din rândul misionarilor experimentează o strânsă identificare cu Isus. Dar, repet, și noi suntem chemați să fim asemenea lui Isus. Nu putem fi El, dar putem fi ca El. Suntem chemați pentru aceasta să ne dăruim Lui în întregime, liber, din iubire pentru poporul Său, pentru semenii noștri. Suntem chemați să fim milostivi. Suntem chemați să fim creștini.

În momentul acceptării botezului, luăm asupra noastră o imensă povară. Este povara identificării în așa măsură cu Cristos încât ceilalți să nu vadă în noi decât pe Cristos. În așa măsură s-a identificat de exemplu Sfântul Ignațiu de Antiohia, a cărui sărbătoare am celebrat-o marți. Vă amintiți lunga călătorie pe care a făcut-o spre Roma, pentru a fi ucis la Colosseum. În timpul acelor 2-3 ani, unii creștini bogați au încercat să îi mituiască pe romani pentru a-l elibera. Ignațiu nu i-a lăsat. Se justifica spunând că și Isus ar fi putut să se salveze de pe cruce, dar a refuzat din iubire pentru Tatăl Său și pentru a sluji astfel poporul Tatălui Său. Ignațiu nu i-a permis nimănui să îl oprească de la a da mărturie despre Cristos.

Povara creștinismului este imensă, dar în același timp ușoară. Isus a spus: “Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară”. Isus ne ajută să ne purtăm povara creștinismului. El ne ajută să fim creștini. Ne ajută să mediem prezența Lui pentru alții. Ne ajută să ducem prezența Sa altora și să îi aducem pe alții în prezența Sa. Ne ajută să ne acceptăm durerile. Ne ajută să răspundem chemării sale de a căuta mărirea prin slujire: “Cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor”.

Ritul latin