Start > Ritul latin > Auto-împlinirea în Cristos

Auto-împlinirea în Cristos

27 October 2006
1,775 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXX-a de peste an (Anul B)

O veche fabulă africană ne povestește cum a învățat rața să înoate. Rața și Găina trăiau împreună într-o casă la țărmul mării. Mâncarea lor era peștele putred pe care îl aruncau la gunoi pescarii. În fiecare zi cele două vedeau Bâtlanul cum plonjează în apa mării, prinzând și mâncând pește proaspăt. Zilele treceau și Rața poftea tot mai mult să mănânce pește proaspăt. Dar Găina i-a spus Raței: “De ce dorești ceea ce nu poți avea? Bâtlanul este o pasăre de mare. Trupul ei este ușor. Noi suntem păsări de sol și păsările de sol nu pot înota ca cele de mare. Dacă vei intra în mare cu trupul tău greu, te vei duce la fund ca o piatră și s-a zis cu tine.” Rața a crezut ce i-a spus Găina. Așa că au mâncat mai departe pește stricat. Dar aceasta nu a potolit foamea Raței și dorința ei de pește proaspăt.

Într-o zi foarte fierbinte și umedă, Rața nu a putut mânca nimic pentru că peștele putrezit miroase oribil. S-a dus și s-a așezat pe malul mării, privind în tăcere la valurile ei. La un moment dat a apărut Bâtlanul, plonjând din nou după pește. Văzând-o pe Rață cât este de deprimată a întrebat-o ce s-a întâmplat. Rața i-a povestit totul: cum a dorit dintotdeauna să poată înota și mânca pește, dar din păcate Creatorul a făcut-o o pasăre grea de sol. Bâtlanul i-a explicat atunci că în trecut nici el nu putea să înoate pe mare, dar a fost forțat de foame să sară în apă și să descopere că poate să se descurce. Bâtlanul a invitat-o pe Rață să sară în mare și să încerce, dar acesteia îi era frică. Încurajând-o Bâtlanul mai mult, Rața a sărit în cele din urmă în mare. Spre surpriza ei, nu s-a scufundat, ci plutea. Cu timpul Rața a învățat cum să înoate și cum să se scufunde în apă pentru a prinde peștele proaspăt la care a visat dintotdeauna.

Vedeți voi, Rața nu era doar o pasăre de sol. Ea era în aceeași măsură și pasăre de mare. Dar atâta timp cât a crezut că era doar o pasăre de sol, ea a rămas pe uscat și a suferit din cauza dorințelor și privațiunii pe care le simțea. Povestea este de fapt despre cum Rața a ajuns să descopere și să își conștientizeze identitatea și potențialul ei de înotătoare, de Dumnezeu dăruite; despre bobocul care înflorește, devenind floarea care a fost sortit să fie. Este și povestea lui Bartimeu, din Evanghelia de astăzi, un cerșetor, un nimeni în drum, care și-a conștientizat demnitatea de ființă umană și de copil al lui Dumnezeu – și a înflorit.

Pericopa din Marcu despre vindecarea orbului Bartimeu a stârnit curiozitatea specialiștilor bibliști, deoarece este singurul loc din Evangheliile sinoptice unde este menționat numele unei persoane vindecate de Isus. Marcu menționează numele nu o dată, ci de două ori: “Bartimeu, fiul lui Timeu”, primul în aramaică, al doilea în greacă. Această neobișnuită subliniere a numelui ne spune că acesta este important pentru cititor, pentru a înțelege ce vrea să comunice Marcu prin acest pasaj.

În lumea antică semitică, un nume nu era doar o etichetă pentru a identifica o persoană. Un nume exprima personalitatea sau destinul unei persoane. Deci ce însemna Bartimeu? Etimologic vine din aramaică și înseamnă “fiul necuratului” sau “fiul orbului”. Ar putea fi vorba de o poreclă primită pentru că era un cerșetor orb. În concepția populară iudaică a vremii, orbirea era considerată a fi o pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcat sau necurăție (Ioan 9,34). Dar în greacă numele poate fi înțeles și ca “fiul cinstei”. Acesta pare a face referire la natura interioară și la destinul omului. Indicându-ne numele Bartimeu cu dubla lui semnificație, Marcu se pare că ne spune că în pericopă avem un om demn de cinste, cu demnitate, dar trăind într-o stare de dezonoare, de rușine. Ceea ce a făcut Isus pentru el nu a fost doar simpla refacere a vederii sale fizice, ci, mai presus de aceasta, i-a refăcut demnitatea umană de la Dumnezeu primită. Înțelegem acum legătura cu ceea ce Bâtlanul a făcut pentru Rață, luminând-o și încurajând-o să își conștientizeze potențialul și demnitatea adevărată.

Asemenea Raței pe malul mării, sau lui Bartimeu pe marginea drumului, suntem și noi uneori plictisiți, simțind că trebuie să putem obține mai mult de la viață decât avem acum. Știm uneori în sinea noastră că suntem născuți pentru a fi înotători, dar privind la noi ne descoperim mâncând pește putred. Da, asemenea lui Bartimeu, știm și noi că trebuie să îl urmăm pe Isus în extraordinara Sa campanie de mântuire a lumii, dar tot ceea ce facem este să ne petrecem ziua întreagă în rutina obținerii hranei. Vestea bună este că Cristos e în apropiere. El ne poate vindeca, ne poate scăpa de orice slăbiciune sau handicap care acum ne blochează să acționăm. Nu stați să îi ascultați pe prietenii care, asemenea Găinii, vă spun că visați cai verzi pe pereți. Bartimeu nu i-a băgat în seamă pe cei care au încercat să îl convingă să renunțe. Isus este aici să ne vindece orbirea care ne imobilizează, este aici să ne dea putere, să ne transforme din trecători pasivi în entuziaști discipoli ai Lui.

Ritul latin