Predici

Alexander Woolcott, unul dintre cei mai renumiţi absolvenţi ai Colegiului Hamilton din New York, a fost rugat să ţină un discurs la celebrarea a o sută de ani de existenţă a colegiului. Woolcott a ţinut un discurs memorabil, care a început cu aceste cuvinte: “Transmit salutul meu tuturor absolvenţilor Colegiului Hamilton, aflaţi peste tot în lume. Unii dintre voi sunteţi oameni de succes, alţii mostre de eşec în viaţă – doar Dumnezeu ştie care cum e de fapt!” Această introducere frumoasă ne aminteşte, atunci când ne măsurăm succesele sau eşecurile din viaţă, ceea ce spunea Isaia: “gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55,8-9). Aceasta este lecţia pe care ambiţioşii apostoli Iacob şi Ioan o vor învăţa în pericopa evanghelică de astăzi.

Dacă ştim ceva în mod sigur despre predestinare, acest lucru este că Dumnezeu ne-a creat pe toţi pentru succes. Dumnezeu nu a creat pe nimeni ca să eşueze. Dar ce înseamnă succes şi eşec? Pentru majoritatea oamenilor, ca pe Iacob şi Ioan, succesul înseamnă să fii în fruntea celorlalţi. A avea succes înseamnă a excela. Succesul se măsoară prin comparaţia cu succesul “competitorilor”. Acesta este motivul pentru care Iacob şi Ioan merg la Isus şi îi cer nu să primească un loc în Împărăţia Sa ci: “Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga Ta în gloria Ta” (Marcu 10,37). “Nu ştiţi ce cereţi”, le răspunde Isus (versetul 38), explicându-le apoi un mod nou de a înţelege succesul.

Pentru Isus, oamenii de succes sunt cei care conştientizează şi împlinesc planul pe care Dumnezeu îl are pentru ei. Isus ne spune, conform gândirii populare, că nu poţi fi orice vrei. Înainte ca oamenii să vină pe lume, providenţa divină a ataşat un plan de viaţă pentru fiecare. Nu venim în viaţă pentru a ne scrie propria noastră fişă de sarcini, ci venim cu o sarcină divină deja stabilită, şi dotaţi cu cele necesare, în plan fizic şi spiritual, pentru a duce la bun sfârşit cele încredinţate. Vedem aceasta şi în cazul doctrinei despre Neprihănita Zămislire a Mariei. Dumnezeu a avut nevoie de îndeplinirea unei anumite sarcini, şi anume de cineva care să fie mama Fiului Lui întrupat. Pentru aceasta a creat o femeie pregătită şi “echipată” complet pentru această sarcină. Nici o altă femeie înainte sau după Maria nu ar fi putut să devină mama lui Dumnezeu prin eforturile personale sau din ambiţie. De aceea Isus le spune lui Iacob şi Ioan că “a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit” (versetul 40).

Înseamnă oare atunci că Dumnezeu ne-a hotărât deja pas cu pas existenţa pământească? Nu. Dumnezeu are o destinaţie pe care a intenţionat-o pentru fiecare dintre noi când ne-a creat. Aceasta este predestinarea. Dar că vom ajunge sau nu la această destinaţie depinde de noi, de modul în care colaborăm cu harul lui Dumnezeu. A spune că oamenii sunt ceea ce Dumnezeu i-a creat să fie, sau că fac ceea ce Dumnezeu i-a pus să facă este determinism. Biblia susţine predestinarea (Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi) şi nu determinismul (orice suntem sau facem este pentru că aşa ne-a predestinat Dumnezeu). Dumnezeu ne dă libertatea de a coopera sau nu cu harul divin. De aceea, chiar dacă Dumnezeu a predestinat-o pe Maria să fie mama Mântuitorului, când a venit timpul să îndeplinească această misiune, Dumnezeu a trimis un înger pentru a o întreba dacă răspunde pozitiv invitaţiei la cooperare. Ea este un exemplu perfect de succes, deoarece ea a spus cu curaj ‘da’ la auzul planului pe care îl avea pregătit pentru ea providenţa divină.

Iacob şi Ioan, pe de altă parte, reprezintă mentalitatea “oricine poate fi orice”, caracteristică timpurilor noastre. Acest mod de a vedea lucrurile încurajează ambiţia fără margini, rivalitatea şi competiţia nesănătoasă între oameni. E ca o cursă de ogari, dar morala este că chiar dacă ieşi învingător, tot ogar rămâi. Noua viziune asupra succesului explicată de Isus încurajează dimpotrivă cooperarea şi satisfacţia conştientizării faptului că putem fi cu toţii persoane de succes, deoarece Dumnezeu ne-a creat pe fiecare pentru altceva. Dumnezeu are suficiente planuri, un plan diferit pentru fiecare, un succes diferit pentru fiecare. Ambiţia noastră în viaţă trebuie să fie descoperirea şi trăirea planului lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta este reţeta adevăratului succes. A te lupta cu alţii pentru aceleaşi idealuri – acesta este eşecul.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin