Start > Ritul latin > Tânărul bogat

Tânărul bogat

13 October 2006
6,349 afișări

Autor: pr. James Gilhooley
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXVIII-a de peste an (Anul B)

Un călugăr era pierdut în meditație pe malul unul râu. Un novice a așezat înaintea lui două pietre prețioase, ca semn al devotamentului său. Călugărul și-a deschis ochii și a luat una dintre pietre, care s-a rostogolit din mâna lui în râu. Novicele a sărit imediat în apă, dar nu a reușit să o găsească. L-a rugat atunci pe călugăr să îi arate locul în care a căzut. Călugărul a luat cea de-a doua piatră prețioasă și i-a dat drumul în râu. A arătat apoi locul spunând: “Chiar aici”. Și a mai adăugat: “Nu lăsa să fii stăpânit de obiecte. Doar atunci vei fi liber”.

Contrar la ceea ce cred mulți, Isus nu a invitat decât o singură persoană să renunțe la toate posesiunile sale. Acea persoană este tânărul bogat din Evanghelia de astăzi. Ironia este că el a respins direct această cerere solitară. Oare Cristos nu a mai cerut niciodată aceasta cuiva pentru că a devenit precaut din cauza acestui refuz? Sau poate nu înțelegem noi viziunea sa cu privire la posesiuni și sărăcie? Eu spun că răspunsul afirmativ se potrivește la a doua întrebare.

Învățătorul a stat adesea în casa mare și confortabilă a Martei și a Mariei, din afara Ierusalimului. El nu le-a cerut niciodată să își vândă casa și să împartă banii cu săracii din Ierusalim. Nu le-a cerut niciodată apostolilor să își vândă costisitoarele bărci de pescuit. Știm că a călătorit adesea cu ele pentru afaceri și de plăcere. Relatările evanghelice ne arată că lua parte la petreceri, se desfăta cu mese îmbelșugate și bea vin. În mod evident, se bucura de traiul bun ori de câte ori i se ivea ocazia.

De ce i-a adresat așadar Isus această cerere extraordinară bogatului din Evanghelia de astăzi? Ei bine, tânărul i-a vorbit despre păcatele pe care nu le-a comis – adulter, crimă etc. Învățătorul îl invită să vorbească nu despre răul pe care l-a evitat, ci despre binele pe care l-a făcut. Problema lui era sărăcia spirituală. Suferea de boala “adormirii sufletului”. Învățătura lui Cristos nu este un sistem prin care să evităm să facem răul. Este un mod de viață care ne cere să facem binele și apoi, mai încolo, și mai bine.

Aceasta a fost diferența între tânărul bogat și Maria și Marta. Ele nu căutau doar să evite păcatul. Erau dornice să facă binele. Ele dădeau 10% din averea lor la sinagogă și pentru acte de caritate. Îi ajutau voluntar pe săraci. Le întindeau o mână primitoare oamenilor care treceau pe acolo, cum o făceau de exemplu cu Isus și apostolii Săi. Ele nu erau stăpânite de posesiunile lor, ci le foloseau pentru ceilalți. Reacția lui Isus la plecarea tânărului bogat a fost dezamăgirea. El a văzut în tânăr ceea ce vede în noi toți – potențialul de a renunța la vechile noastre vieți și de a deveni oameni noi. Asemenea novicelui cu nestematele, tânărul bogat avea o iubire dezordonată pentru posesiunile lui. Pentru el era mai important confortul lui decât nevoile celorlalți.

Cristos nu îi condamnă pe cei bogați, ci felul în care își folosesc resursele. Trăia odată un om bogat poreclit “Cârlig de undiță”. Își băga mâinile în buzunare atât de rar, încât puteai crede că acolo se află niște cârlige de undiță gata să îl aghețe. Și de aici porecla lui. El nu făcea nici un rău, dar a făcut de asemenea puțin bine. Era zgârcit. Cu greu îl puteai numi un creștin, în conformitate cu standardul lui Isus. Mă tem că există mult din “Cârlig de undiță” în fiecare dintre noi. Acest fragment scris de un autor necunoscut ilustrează ceea ce condamnă Isus: “Am fost flămând și ai înființat o organizație umanitară pentru a discuta despre foamea mea. Am fost închis și te-ai rugat în ascuns pentru eliberarea mea. Am fost gol și în gândul tău ai dezbătut moralitatea înfățișării mele. Am fost bolnav și ai îngenunchiat și i-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru sănătatea ta. Am fost fără locuință și mi-ai vorbit despre iubirea lui Dumnezeu. Am fost singur și m-ai lăsat singur ca să te rogi pentru mine. Pari atât de sfânt, atât de aproape de Dumnezeu. Dar eu sunt în continuare atât de flămând și de singur și de înfrigurat”.

Să ne facem fiecare acest test. Când se vine cu colecta pentru săraci, dăm aceeași sumă ca acum trei ani? Dăm banii cu șovăială? Considerăm că în timp ce la magazin o sută de mii de lei sunt o nimica toată, la biserică sunt în schimb o sumă extraordinară? Dacă spunem da la oricare dintre aceste întrebări, atunci această Evanghelie poate avea numele nostru pe ea. Țineți minte aforismul: Ne câștigăm traiul prin ceea ce dobândim; ne câștigăm viața prin ceea ce dăruim. Călugărul ne amintește că dacă viața noastră creștină este un jug, poate că o îngreunează realitățile pământești.

Ritul latin