Start > Ritul bizantin > Înălțărea Sfintei Cruci

Înălțărea Sfintei Cruci

15 September 2006
1,409 afișări

Autor: IPS Ioan Ploscaru
Copyright: Viața creștină
Înălțarea Sfintei Cruci

Dragi credincioși,

Astăzi este sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. În anul 326, Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare, a plecat la Ierusalim pentru a căuta urmele lui Cristos. A pus să se sape pe dealul Golgotei, pentru a găsi crucea lui Isus. S-au găsit trei cruci: a lui Isus și a celor doi tâlhari care au fost răstigniți odată cu Isus. Nu știau care era crucea lui Isus; de aceea, au adus un orb și l-au atins de toate crucile; la a treia cruce și-a recăpătat vederea, așa au cunoscut că era crucea lui Isus. Acest eveniment îl descrie Eusebiu, istoricul primelor secole ale creștinismului.

Sfânta Elena a ridicat o biserică peste mormântul lui Isus. precum și una la Betleem, unde s-a născut Isus Cristos. Sfânta Cruce a fost așezată într-o biserică nouă, foarte frumoasă, la Ierusalim, unde a rămas timp de aproape 300 de ani. La anul 614, perșii conduși de împăratul Cosroes au năvălit în Ierusalim cu oaste mare, și cucerindu-l, au luat cu ei, ca pradă de război, racla de argint care conținea crucea Mântuitorului.

Împăratul creștin de la Constantinopol, Heraclius, a auzit de cucerirea Ierusalimului și luarea sfintei cruci. El a încercat pe calea dialogului să recupereze crucea de la Cosroes, dar acesta nu s-a învoit. În acest timp, la curtea lui Cosroes s-au produs neînțelegeri între fiii acestuia și, într-o revoltă a celor doi fii, regele Cosroes a fost ucis. Heraclius a profitat de aceste dezbinări, a făcut înțelegere cu noul împărat pentru a-i restitui crucea pe care Cosroes a luat-o din Ierusalim. Perșii au dat crucea înapoi așa cum a fost adusă, cu sigiliile pe ea neatinse, eliberând și pe captivii ce i-au dus în Persia.

A fost mare bucurie pentru creștini când au auzit de acest eveniment important din viața Bisericii. În septembrie 629, racla ajungea la Ierusalim. Împăratul și-a luat cele mai frumoase veșminte, voind să poarte el însuși racla ce conținea crucea. Dar, la poarta orașului, o putere nevăzută l-a oprit în loc. Nu putea face nici un pas. Nici împăratul, nici suita lui nu-și puteau explica acest fenomen. Atunci, episcopul Zaharia al Ierusalimului, care se întorsese și el din captivitate, luminat de Spiritul Sfânt, a zis împăratului: “Împărate, tu porți haine împărătești, însă Isus avea veșminte simple; pe cap porți coroană de aur, El purta o cunună de spini; picioarele tale sunt încălțate cu încălțăminte scumpe, Isus mergea cu picioarele goale”.

Împăratul a dat jos podoabele, încălțămintea și coroana de pe cap. Apoi, luând crucea, a înaintat cu bucurie până la Biserica Sfântul Mormânt, unde episcopul Zaharia a așezat crucea la locul ei și poporul s-a închinat cu mare evlavie. Aducerea crucii la Ierusalim a avut loc în 14 septembrie 629. Din acest timp se celebrează de către creștini Înălțarea Sfintei Cruci. Un om cu numele Nichita, a reușit să salveze din mâinile perșilor sulița cu care Longinus a străpuns coasta lui Isus. Buretele cu care i s-a dat lui Isus băutura amară, a fost găsit lângă cruce.

Dintre apostoli, doi au fost răstigniți: Petru a fost răstignit la Roma, cu capul în jos, iar fratele său, Andrei, a fost răstignit la Patras în Grecia, pe o cruce grecească în formă de X. Sus se pironeau mâinile, iar jos picioarele; dacă voiau, întindeau brațele crucii și puteau rupe oasele condamnatului, o durere foarte mare. V-am spus acestea pentru a cunoaște însemnătatea crucii și sărbătoarea de azi, readucerea crucii lui Isus Cristos în Ierusalim. Ciril din Ierusalim și alții, ne asigură de aflarea crucii Mântuitorului.

După cucerirea Imperiului Roman de Răsărit, crucea a fost împărțită pentru a nu se pierde în întregime. Cele mai mari relicve din cruce se găsesc în Bazilica Sfânta Cruce din Ierusalim, altă parte la Roma și în Biserica Notre Dame din Paris. Semnul sfintei cruci a devenit foarte repede semnul creștinismului. Să zicem din toată inima: “Crucii Tale ne închinăm Cristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Amin!

Ritul bizantin