Start > Ritul bizantin > Tăria în încercări

Tăria în încercări

29 September 2006
2,661 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a II-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XIX-a după Rusalii)

Începând cu duminica despre “talanți”, lecturile duminicale ne-au arătat cum un talant (puterea dată fiecăruia dintre noi de Dumnezeu pentru a îndeplini poruncile Sale de a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele) s-a manifestat în diferitele calități creștine ale sufletului uman. În duminica despre femeia cananeancă – în umilință profundă; în duminica despre pescuirea miraculoasă – în ascultare față de cuvântul lui Dumnezeu, în credința de neclintit. Iar în lecturile din Apostol și din Evanghelie pentru această duminică – în răbdarea mare în dureri, în marea mângâiere spirituală, și în special în bucuria de nedescris care se ascunde în milostivirea și iubirea față de dușmani. Toate acestea din urmă, după standardele omenești, par a fi nenaturale; dar datorită puterii talantului lui Dumnezeu, sunt posibile, pline de bucurie.

Aceasta ne-o spune Apostolul astăzi: “Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint” (2Corinteni 11,31). Ce înseamnă aceasta? Ce urmează să spună apostolul dacă simte nevoia unui astfel de început, cu afirmația “nu mint”? El mărturisește mai departe ce i s-a întâmplat la Damasc: “În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, Și printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui” (2Corinteni 11,32-33). După cum puteți vedea, erau zorile unor teribile vremuri ale martiriului, pe care le-au trăit primii creștini după Înălțarea la Cer a Domnului nostru Isus Cristos, la începutul predicării Veștii celei Bune.

Apostolul Pavel mersese la Damasc pentru a-i persecuta pe creștini. Pe drum însă, Domnul Însuși îi apare într-o viziune și îi spune: “Saule, de ce mă prigonești?” (Fapte 9,4). Și astfel adevărul i s-a dezvăluit Apostolului Pavel. Mesia cel adevărat i-a apărut lui Pavel pe drumul spre Damasc. Și când a ajuns în Damasc, în loc să îi persecute pe creștini, a început el însuși să îl predice pe Cristos. Cunoscând trecutul lui, nu l-au crezut la început. Mai apoi însă, când l-au crezut, au început să îl considere un trădător, un dușman al evreilor. De aceea, apostolul Pavel începe acest pasaj cu cuvintele: “Nu mint”. Deoarece pentru a-l predica pe Cristos ca Mesia care a venit este nevoie de tărie; și de un har special de la Dumnezeu, acel talant pe care Dumnezeu îl dă slujitorilor Săi, pentru a întări o astfel de predicare. Și același talant care l-a întărit pe apostol mai devreme în Damasc, când era aproape să fie martirizat (și doar un miracol l-a scăpat din mâinile lor); același talant l-a susținut și l-a încurajat și acum.

Iar mai încolo în Epistola sa, Apostolul Pavel ne arată mai în detaliu ce anume i-a întărit spiritul într-o luptă atât de dificilă. “Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer” (2Corinteni 12,2). O revelație misterioasă. Acolo, Cristos i-a apărut pe drum, și aici, Cristos i-a revelat o mare îndurare. El i-a revelat starea în care sufletul percepe “al treilea cer”, o stare de spirit, o pace inexprimabilă a inimii.

Astfel, propunându-ne astăzi această lectură, Sfânta Biserică ne arată că în martiriul primilor creștini a existat ceva care le oferea acea forță ce părea nepământeană, acel talant divin, darul lui Dumnezeu. Aceasta era o pace a sufletului care acoperea orice suferință, toate durerile pământești, care era în întregime deasupra la toate. Aceasta este starea tăriei spirituale care ne este prezentată astăzi pentru edificarea noastră. Trebuie să îl urmăm pe Domnul. Dar cum pornim pe acest drum? Evanghelia de astăzi ne arată începutul, primii pași pe care trebuie să îi facă un creștin pentru a merge în această direcție. Evanghelia spune: “Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea; Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea?” (Luca 6,31-32). Și mai apoi: “Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? … Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine [celor care vă urăsc] și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca 6,34-35).

“Iubiți pe vrăjmașii voștri”. Acesta este primul pas pe care ni-l oferă lectura evanghelică de astăzi, pentru ca să putem primi acea forță pe care și Apostolul Pavel a primit-o într-o viziune a celui de-al treilea cer, pe care au primit-o toți martirii. Dacă dorim să împlinim ceea ce ne oferă Biserica în cuvintele Evangheliei, să începem să facem acest lucru; să pășim pe acest nou drum. Și vom primi acea revelație care ne va ajuta în momentele teribile în care mâhnirea ne invadează sufletul, în care durerea ne înconjoară. Mâhnirea și durerea vor dispărea. Da, ne vor părăsi, pentru că în acel moment ne vor fi dezvăluite harul, lumina divină a lui Cristos, care ne vor da tăria de a purta poverile vieții noastre pământești, pentru ca să fim mângâiați în viața veșnică cu Cristos.

Ritul bizantin