Start > Ritul latin > Duminica a XVI-a (pentru copii)

Duminica a XVI-a (pentru copii)

10 July 2010
1,149 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XVI-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

Sfântul Dominic îi îndemna deseori pe frați, fie prin viu grai, fie prin scrisori, să studieze întotdeauna Vechiul și Noul Testament.

Purta mereu cu sine Evanghelia după sfântul Matei și Scrisorile sfântului Paul și le medita atât de mult timp pe acestea din urmă încât a ajuns chiar să le știe pe dinafară.

Un profesor universitar, auzindu-l predicând foarte bine pe părintele Dominic, l-a întrebat ce cărți studia…

Omul sfânt a răspuns:

- Fiule, cartea iubirii ( Biblia), mai mult decât în orice altă carte pe care am studiat-o: această carte învață totul!

2. Tema

“Părinte înțelept și milostiv, dă-ne o inimă umilă și blândă pentru a-l asculta cu supunere pe Isus și a-l primi între frați” (Colecta).

3. Mesajul zilei

A ști să asculți! Este atitudinea cea mai recomandată de Lege, de profeți, de apostoli, de Isus! “Ascultă, Israele: Domnul este singurul…”

De ce să-l ascultăm pe Dumnezeu?

- Pentru că este cel care ne iubește cel mai mult.

- Pentru că este creatorul nostru.

- Pentru că este învățătorul nostru.

- Pentru că este cel mai înțelept dintre toți.

- Pentru că este Tatăl nostru.

- Pentru că este Dumnezeul nostru!…

- Pentru că ni l-a trimis pe Isus: “cale, adevăr și viață!”

Cum să-l ascultăm pe Dumnezeu?

- Asemenea Mariei din Betania, despre care ne vorbește Evanghelia de astăzi, “cu iubire”.

- Ca Maria, Mama lui Isus: “Fie mie după cuvântul tău”.

- Ca Samuel (cf. 1Sam 3): “Vorbește, Doamne: slujitorul tău ascultă”…

- Atenție! Trebuie să ascultăm cu atenție crescândă de învățător, de părinți, de tată, de Dumnezeu! Dar ascultarea lui Dumnezeu stă la baza tuturor.

Când să-l ascultăm pe Dumnezeu?

- Când ne vorbește în conștiință și ne invită să evităm răul și să facem binele.

- Când ne vorbește prin reprezentanții săi legitimi, mai ales în familie.

- Când ne vorbește prin preoții săi, mai ales la orele de religie de la școală sau la catehism.

- Când ne vorbește prin Biblie, în liturgia cuvântului.

- “Isus vorbește când se citește Sfânta Scriptură în Biserică!”

- Pe Dumnezeu trebuie să-l ascultăm întotdeauna cu iubire, nu numai pentru că o face pentru noi, dar și pentru că el este Tatăl infinit de bun, înțelept și milostiv.

- “Fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc!”

4. Exemple

a) Pentru a-i educa pe copii să nu fie distrați în fața cuvântului lui Dumnezeu, nici atunci când sunt prezentate fapte biblice pe care deja le cunosc, este bine să scoatem în evidență că, atunci când vorbește Dumnezeu, este întotdeauna foarte profund și benefic.

În acest sens, poate folosi următorul exemplu:

Un evreu bogat, care iubea cuvântul lui Dumnezeu, avea un fiu foarte inteligent, Ce să facă din el? S-a gândit și a hotărât: “Lucrul cel mai important pentru viața sa și onoarea cea mai mare pentru familia noastră ar fi să devină rabin, expert în legea lui Dumnezeu, mare predicator”.

Pentru că nu ducea lipsă de bani, l-a trimis pe fiul său să studieze la școala celui mai învățat rabin al timpului.

Fiul s-a dus și mulți ani a fost un ucenic atent. Întors, în sfârșit, acasă, tatăl, plin de orgoliu, a întrebat:

- Fiul meu scump, ce ai învățat în acești ani de școală?

Fiul a răspuns stăpân pe sine:

- Foarte multe, tată! Gândește-te, am început să înțeleg ceva din primul rând al primei cărți a lui Moise!

Imaginați-vă ce decepționat a fost tatăl. Sâmbătă, când fiul s-a ridicat în sinagogă să vorbească, tatăl se temea că se va face de rușine.

Însă fiul înțelept a început astfel:

- Cuvântul lui Dumnezeu este infinit de profund! Dragii mei consăteni, după atâția ani de studiu, vă pot spune cu bucurie că aproape înțeleg frumusețea primului cuvânt din primul rând din prima carte a lui Moise!…

Și a vorbit atât de frumos încât toți au rămas uimiți, inclusiv tatăl.

Într-adevăr, și numai un singur cuvânt al lui Dumnezeu este profund, infinit, plin de iubire veșnică.

b) Sfântul Anton, fiind odată la Rimini, unde era o mare mulțime de eretici, voind să-i readucă la lumina adevărului, le-a predicat multe zile și a discutat despre credința lui Cristos și despre Sfânta Scriptură; dar ei nu numai că nu au primit cuvintele sale sfinte, din cauza împietririi, nu voiau nici să-l audă. Atunci, sfântul Anton, din inspirație divină, s-a dus într-o zi pe malul unui râu de lângă mare; și stând așa pe mal, a început să zică: “Ascultați cuvântul lui Dumnezeu, voi, pești din mare și din râu, pentru că ereticii nu vor să audă”. Când a spus aceste cuvinte, au venit la mal o mulțime de pești mari, mijlocii și mici, câți nu au mai fost văzuți niciodată în acel rău și în mare: și toți țineau capetele în afara apei și erau atenți în fața sfântului Anton și stăteau în liniște și ordine… (cf. Fioretti di san Francesco, XL, FF 178s).

c) Mama mea era un suflet euharistic: pentru ea, fiecare Liturghie era o mare sărbătoare; în fiecare zi începea cu Liturghia și cu sfânta Împărtășanie. Într-o zi, am întrebat-o care este motivul acestei sărbători, în ciuda greutăților zilnice. “Nu știu cum aș reuși să fac față vieții, să vă iubesc atât de mult, dacă nu ar fi Isus, care este cu mine în Euharistie și mă susține!” (Mons. Riboldi).

Ritul latin