Predici

1. Introducere

Părintele F. Puységur, un călugăr foarte cunoscut în Franţa, după ce a primit sacramentul Ungerii bolnavilor, s-a ridicat în şezut pe pat şi, arătându-le confraţilor un raft din biblioteca sa, a murmurat:

- Da… acolo… acolo în spate…

Unul dintre cei prezenţi a mers tremurând să privească în colţul indicat şi a scos din el… o sticlă prăfuită de Beaujolais. Toţi s-au privit contrariaţi.

- Trebuie să sărbătorim! a explicat muribundul cu un fir de voce. Nu mori în fiecare zi!…

2. Tema

“Domnul este lumina şi mântuirea mea: nu mă tem nici măcar de moarte!”

3. Mesajul zilei

Moartea este dureroasă, mai ales dacă apare subit şi îi loveşte pe cei tineri.

- În faţa misterului morţii nu ştii ce să mai spui: unii se resemnează, alţii cad în disperare, alţii se abandonează în mâinile Tatălui.

Ce ne povesteşte Evanghelia pe care am citit-o? Ce face şi ce spune Isus?

- Isus merge pe drumurile noastre… vede o înmormântare: mortul era tânăr, mama era văduvă, mulţimea era mare… văzând-o pe mamă, lui Isus i se face milă şi spune: Nu plânge! Îl învie pe tânăr şi îl încredinţează mamei.

- Întâlnindu-l pe Isus, înmormântarea devine sărbătoare!

Dar permiteţi-mi o altă întrebare:

- Unde a ajuns tânărul înviat? A murit a doua oară!

- Isus le asigură viaţa veşnică şi învierea, chiar şi a trupurilor, fără să mai moară, celor care acceptă prin propria comportare mântuirea sa.

La “Aleluia”, înainte de a proclama Evanghelia, este această veste a lui Isus: “Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Cel care crede în mine nu va muri în veci”.

- În Isus îl întâlnim pe Domnul care învinge chiar moartea, şi o învinge pentru totdeauna, dăruindu-ne viaţa!

- Suntem nemuritori! Da, pentru că suntem, asemenea lui Isus, fii ai lui Dumnezeu, ai Dumnezeului celor vii, şi nu al celor morţi.

Să purtăm acest dialog cu Isus:

- Tu ne spui că eşti învierea: demonstrează-ne! Am demonstrat-o înviindu-l pe tânărul văduvei din Naim şi pe alţii: îţi aminteşti?

- Da, sigur, ai redat viaţa pământească unor persoane care apoi au murit din nou. Arată-ne că eşti cu adevărat mai puternic decât moartea!

- A demonstrat-o Tatăl meu, înviindu-mă din morţi. Astăzi sunt aici, viu, cu voi, pentru a vă aduce viaţa care va dura pentru totdeauna: “Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu va avea viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă”.

- Ce spunem la sfârşitul Crezului? Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni!

- Închei: Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem: suflet şi trup, pentru totdeauna!

Exemplu clarificator asupra credinţei în înviere avem în martiriul celor şapte fraţi Macabei (cf. 2Mac 7). Cf. şi viziunea lui Ezechiel (Ez 37).

4. Exemple

a) O mamă îşi pierduse un fiu în război. A vrut cu orice preţ să meargă să vadă unde era înmormântat. A ajuns la mormânt, a plâns şi s-a rugat îndelung. Apoi, cu un gest de credinţă, a scos din geantă o pungă cu seminţe de grâu. A scormonit pământul de pe mormânt şi a semănat acele boabe de grâu. Apoi, i-a spus îngrijitorului:

- Aveţi grijă de aceste seminţe pe care le-am pus pe mormântul fiului meu. După ce vor creşte, când vor deveni spice, aş vrea să se facă din ele ostii pentru sfânta Liturghie. Vreau ca fiul meu să fie unit cu cel care ne-a spus: “Eu sunt pâinea vieţii. Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.

b) Frază de încheiere: “Chiar dacă aş merge prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine, Doamne”.

pr. Pietro Righetto Ritul latin