Predici

1. Introducere

Preotul De Bruel a găsit în arhivele Vaticanului următoarea relatare.

Ne aflăm în Groenlanda. Un misionar trebuie să-şi părăsească tribul împrăştiat de gheţari. Înainte de plecare, le dă un corporal. “Fiii mei, această pânză este preţioasă. Ani întregi, în fiecare zi, a fost aşezat pe ea trupul Domnului Isus”. A plecat şi nu s-a mai întors. Acel trib a rămas mai multe decenii fără să mai vadă un preot.

Însă, în fiecare duminică, şeful urca pe un sloi de gheaţă şi arăta acel corporal lumii adunate în jur şi spunea aceste cuvinte simple: “Amintiţi-vă că aici a fost aşezat trupul Domnului Isus”. Atunci, toţi îngenuncheau, îl adorau pe Domnul şi îşi plângeau păcatele, cerând cu glas puternic milă şi har. Apoi se întorceau mai senini şi înnoiţi la bordeiele şi la ocupaţiile lor (G. COLOMBO, Fides calore ferveat, Casale Monferrato 1988).

2. Tema

Isus ni se dăruieşte pentru că este mai bine să dai decât să primeşti.

3. Mesajul zilei

E frumos să primeşti un dar.

- Îţi aminteşti ultimul dar primit şi cu ce ocazie? Ai fost bucuros să-l primeşti.

- Dar, cu cât înaintăm mai mult în viaţă, înţelegem că, mai mult decât a primi, este frumos să faci un cadou, pentru că îl faci fericit pe cineva!

- Sunt multe persoane care se gândesc mai mult să-i facă pe alţii fericiţi decât să fie ele! Gândiţi-vă la mama şi la tata, care, fără interes, fac totul pentru a vă face fericiţi. V-au dat totul, chiar şi viaţa! Dacă aţi transforma în cifre tot ceea ce au cheltuit părinţii pentru haine, mâncare, casă, medicamente, şcoală etc. pentru voi, de când v-aţi născut până acum, aţi ajunge la sume de multe milioane!

Astăzi celebrăm sărbătoarea celui mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu: sărbătoarea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Isus.

- În timpul vieţii sale, Isus ne-a oferit multe daruri pentru a ne face fericiţi; înainte de moarte, ne-a oferit două daruri sublime: Mama Maria şi pe el însuşi!

- La celebrarea euharistică, Dumnezeu ne oferă, mai ales:

- – primirea în casa sa, ca fii (prima parte),

- – iertarea (liturgia penitenţială),

- – cuvântul său de iubire (liturgia cuvântului),

- – pe Fiul său, Isus, ca hrană pentru viaţă (liturgia euharistică),

- – şi binecuvântarea sa în viaţa noastră (partea finală).

Este greu să te dăruieşti pe tine însuţi pentru a-i face fericiţi pe alţii, pentru că deseori ne lăsăm învinşi de egoism.

- De aceea, în fiecare duminică, mergem la sfânta Liturghie şi pentru a primi puterea de a dărui, pentru a ne întări iubirea gratuită faţă de alţii.

- Pentru a trăi, avem nevoie de reîncărcarea energiei, cu hrană; pentru a călători cu maşina, din când în când, trebuie să facem plinul de benzină; pentru a înainta în iubire, trebuie să ne alimentăm din Euharistie.

Darurile se fac şi se primesc cu bucurie!

- Aşadar, venim la sfânta Liturghie nu constrânşi sau trişti, ci cu bucurie, aşa cum facem atunci când primim sau dăm un cadou!

4. Exemple

a) Dându-ne exemplu şi putere, Euharistia ne invită să “frângem pâinea”, adică să împărţim ce avem cu cei care nu au nimic.

Numele meu este “lacrimi şi suspine”.

O fetiţă de 12 ani, care trăieşte într-o suburbie săracă a oraşului, exprimă cu eficacitate, în formă poetică, faţa sărăciei din interiorul unei ţări din a lumea a treia.

Numele mamei mele este “trudă”: mama mea vara trudeşte pentru apă, iarna trudeşte pentru lemne şi tot anul trudeşte pentru orez.

Ziua, mama mea trudeşte pentru a merge mai departe, noaptea trudeşte pentru copii şi toată ziua nu face decât să trudească. De aceea, numele mamei mele este “trudă” şi al meu este “lacrimi şi suspine”.

b) Euharistia: cea mai mare încărcătură de iubire. Isus ne spune prin ea: “Te iubesc atât de mult!” De aceea:

- te primesc în casa mea,

- te invit la banchetul meu,

- îţi iert totul,

- îţi comunic cuvântul meu,

- îţi ofer toate darurile creaţiei,

- mă jertfesc pentru tine,

- semnez cu sânge noua, veşnica alianţă cu tine,

- îi mulţumesc Tatălui împreună cu tine,

- te umplu de Duhul Sfânt,

- intru în comuniune cu tine,

- voi fi locuinţa ta: vei fi locuinţa mea,

- voi rămâne întotdeauna cu tine,

- îţi voi fi Viatic la moarte,

- te voi învia,

- îţi voi da viaţa veşnică,

- te îndrum spre iubire şi jertfă,

- şi, împreună cu toţi oamenii, te voi face familia mea pentru totdeauna”.

c) Euharistia: banchet de iubire.

A fost odată un rege care îşi iubea foarte mult poporul şi, de aceea, dorea ca uşile palatului să fie deschise întotdeauna pentru toţi. Duminica îi invita pe oameni să stea la masă cu el, mici şi mari, bărbaţi şi femei din orice condiţie socială. Totuşi, el le impunea tuturor să vină cu un dar, nu conta ce, gândindu-se că aşa sărbătoarea va fi mai frumoasă, ca într-o mare familie. Într-o duminică dimineaţă a venit un domn bogat: aducea în mâini un cadou din argint şi aur, cizelat fin de meşteşugari din atelierele sale. Paznicii l-au invitat imediat la masă. A venit un păstor: avea pe umeri un mieluşel de culoare albă ca laptele şi a fost invitat şi el. A venit o tânără femeie cu un copil în braţe şi doi ţinându-se de haine. Se gândea: “Cine ştie dacă mă vor lăsa să trec, văzând că nu am nimic să-i ofer regelui”. Teama ei era fondată, pentru că paznicii i-au spus să aştepte pentru a examina cazul.

În acelaşi timp, a ajuns şi un miner bătrân: obosit, cu mâinile bătătorite şi cu faţa plină de riduri. Le-a explicat paznicilor:

- Toată săptămâna am fost în inima pământului. Pot oferi transpiraţia oboselii mele…

Şi el a fost lăsat să aştepte la poartă.

Între timp, toată dimineaţa, un fluviu de oameni a trecut pe acolo. Erau familii întregi, cu cete de copii în jur, fericiţi că merg la masa regelui.

Şi iată, regele în persoană a venit să rezolve cazul femeii sărmane şi a minerului.

I-a certat pe paznici. Nu trebuia să-şi permită să-i excludă pe cei săraci:

- Maiestate, nu am absolut nimic, numai aceşti copii de hrănit, a spus timid mama.

- Iar eu, sudoarea mea…, a spus şi minerul.

- Fiii mei, voi meritaţi locurile cele mai importante la masa regelui vostru, pentru că aduceţi darurile cele mai frumoase: iubirea şi munca.

Atunci au intrat şi au sărbătorit duminica împreună cu regele şi cu toată lumea. Erau fericiţi şi s-au întors acasă cu bucurie, plini de dorinţa de a începe o nouă săptămână încurajaţi chiar de rege (L. DI CARLUCCIO).

d) Sfaturi practice:

- scoateţi în evidenţă ritul oferirii darurilor, în aşa fel încât să fie oarecum un răspuns la darurile lui Dumnezeu de la sfânta Liturghie;

- invitaţi la procesiunea euharistică.

pr. Pietro Righetto Ritul latin