Predici

1. Introducere

Un principe bun se gândea mereu cum să vină cu adevărat în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor supuşilor săi, mai ales ale celor mai săraci. De aceea, s-a deghizat într-un om sărac şi, neobservat şi singur, a ieşit din palatul său, s-a îndepărtat de capitală, a intrat în bordeiele sărace, s-a dus în mijlocul câmpului, i-a ajutat pe bolnavi, a mâncat din bucatele lor, a îndurat alături de ei frigul şi lipsurile. După mai mulţi ani de viaţă obositoare şi săracă, s-a întors în palat şi a avut grijă de nevoile, mizeria multor nefericiţi şi a găsit bucuria în a-i face mulţumiţi (G. DELLA VECCHIA, Miniera d’oro di racconti).

2. Tema

Liturgia cuvântului ne prezintă trei rugăciuni:
- cea a lui Ştefan, care a văzut, în sfârşit, gloria lui Isus;
- cea a Bisericii, care doreşte să vadă gloria lui Isus;
- cea a lui Isus, care doreşte să ne vadă şi pe noi în gloria sa.

3. Mesajul zilei

“Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni”. Ne rugăm: “Dă-ne, Doamne, ochi pentru a vedea gloria ta”.
- Am văzut soldaţi: cât de mult doreau să se întoarcă acasă!
- Am văzut emigranţi: cât de mult doreau să se întoarcă acasă!
- Am văzut copii departe de casă: cât de mult voiau să îşi îmbrăţişeze mama!
- Şi noi, creştinii, trăim în speranţa că vom merge în casa Tatălui pentru a ne bucura de gloria lui.
Ştefan, fixând ochii spre cer, l-a văzut pe Isus în glorie.
- Speranţa de a vedea gloria lui Isus i-a dat atât de mult curaj lui Ştefan.
- Nu e tristă imitarea morţii lui Isus (condamnarea, executarea în afara cetăţii, încredinţarea sufletului, rugăciunea pentru persecutori) dacă există ochi pentru a vedea învierea sa, înălţarea sa, gloria sa.
Biserica spune: “Vino, Doamne Isuse!”
- “Moartea ta o vestim, Doamne; învierea ta o mărturisim până când vei veni”. A trăi împreună cu Isus glorios, care va şterge toate lacrimile noastre şi ne va da pomul vieţii, este destinul nostru.
- “Atât de mare este binele pe care îl aştept, încât orice greşeală mi se pare delict grav”.

Sfântul Ioan Bosco era trist din cauza morţii mamei sale, când a avut un vis. A văzut-o pe mama Margareta zâmbind alături de “Sanctuarul Mângâietoarei” din Torino. A întrebat-o plin de uimire:
- Tu aici? Nu eşti moartă, mamă?
- Sunt moartă, dar trăiesc!
- Şi eşti fericită?
- Foarte fericită!
- Spune-mi, ce bucurie ai în paradis?
- Nu îţi pot spune, atât de frumos este!
- Dă-mi măcar un semn al fericirii tale.
Atunci, mama Margareta s-a schimbat la faţă ca Isus pe Tabor. Don Bosco a privit-o fascinat. Mama Margareta i-a spus:
- Te aştept, ştii? Noi doi trebuie să fim întotdeauna împreună. Apoi a dispărut…

- Isus se roagă: “Vreau ca toţi să fie cu mine, să contemple gloria mea”.
- Asemenea mamei Margareta, şi Isus îi spune fiecăruia
-
dintre noi: “Te aştept, ştii? Noi trebuie să fim împreună”.
Isus se roagă: “Părinte, vreau ca toţi cei pe care mi i-ai dat să fie acolo unde sunt şi eu, ca să contemple gloria mea” (Evanghelia). Isus doreşte să ne îmbrăţişeze pe toţi în cer. Dar dacă suntem păcătoşi?…
- Să ne încredem în el care este Mântuitorul nostru, înălţat la ceruri pentru a mijloci pentru noi.
- Să ne încredem în milostivirea sa.
- Să ne încredem în harul său, pentru ca inima noastră să se întoarcă întotdeauna la el.

4. Exemple

a) Într-un faimos poem hindus, Ramayana, este povestit următorul fapt:

Preafrumoasa Sita trăia fericită cu soţul ei, Rama. Invidios, răul principe Ravana a smuls-o de la iubitul ei şi a închis-o în palatul său, aurit în întregime. Nu-i lipsea nimic, dar tânăra soţie îşi petrecea zilele în tristeţe şi plâns, amintindu-şi de soţul ei, Rama.
Dar, într-o zi, a venit la ea pe ascuns un mesager. I-a adus un inel foarte frumos. I-l trimisese soţul ei. În faţa acelui dar a renăscut bucuria, a renăscut viaţa în inima frumoasei Sita. Acum era sigură că soţul ei de departe nu o uitase şi că, mai devreme sau mai târziu, va veni să o elibereze.

b) Rabi Mendel din Kozk le spunea elevilor săi:
- Sufletele au coborât pe pământ din lumea cerească pe o scară, care apoi va fi retrasă. Acum sufletele sunt chemate în patria de sus. Unele nu se mişcă din loc; cum se poate merge în cer fără scară? Altele fac un salt şi recad, fac un altul şi cad din nou şi la sfârşit se dau bătute. Însă sunt unele care, ştiind bine că nu pot urca, încearcă şi iar încearcă până ce Dumnezeu le ia, le ridică şi le înalţă.

pr. Pietro Righetto Ritul latin