Start > Ritul bizantin > Duminica I din Post

Duminica I din Post

13 March 2010
1,924 afișări

Autor: pr. Olimpiu Todorean
Copyright: ParohiaSfantulGheorghe.ro
Duminica I-a din Post (a Ortodoxiei)

Iubiți credincioși!

Pericopa evanghelică din duminica I-a din Post ne propune spre meditație un moment capital al Evangheliei: o lume nouă s-a născut în puține minute pe țărmurile râului Iordan, din întâlnirea unor evrei săraci din Galileia și un muncitor, Isus din Nazaret. Dacă vom citi acasă prima parte a acestui capitol vom vedea cum Isus își alege primii discipoli. Astăzi este rândul lui Filip și Natanael, cel care mai târziu se va numi Bartolomeu, să fie chemați de Isus la apostolat.

Filip, cel de-al patrulea chemat, este un galileian, compatriot cu ceilalți doi, Andrei și Petru, un cunoscut de-al lor și probabil de ei pus în legătură cu Învățătorul. Se afla și el în mijlocul celor care doreau să-l asculte pe Ioan Botezătorul și, prin intermediul acestuia să-l cunoască pe Mesia. Pe Filip îl cucerește Isus cu un singur cuvânt: “Urmează-mă”.

Obișnuința de a citi aceste versete ne împiedică să notăm caracterul miracolului. Acest muncitor galileian, care ieri era un necunoscut, care se impune, care marchează suflete și destine, care schimbă existențe, de unde avea acest drept să le vorbească lor în felul acesta, de unde avea această putere de a se face ascultat și urmat?

Răspunsul este simplu. El era în aceste suflete, lucra în ele și, poate, de multă vreme. Le-a vorbit prin lectura Cărților Sfinte, prin meditațiile personale pe care le făceau, prin învățăturile primite în familie, în arzătoarele predici ale lui Ioan Botezătorul. El i-a pregătit, i-a influențat prin mii de factori interni și externi. Noi astăzi auzim cuvântul care cucerește, vedem faptul împlinit, dar nu cunoaștem lunga acțiune a iubirii care în interiorul sufletului fiecăruia a precedat și pregătit acest lucru. Despre toate acestea Isus ne lasă să întrevedem ceva din discuția pe care o are cu Natanael. Pe Natanael l-a câștigat de partea lui prin Filip, așa cum primii au fost duși de către Andrei. Este foarte semnificativ felul prin care Filip vine la Natanael și îl întreabă, cu sufletul la gură, bucuros: “Pe acela despre care a scris Moise în lege și proorocii noi l-am găsit?

Ce spune acest lucru? Că ei căutau Lumina adevărată, pentru că luminițele de până acum le-au făcut cunoscută venirea Sa: Proorocii, Scripturile, Botezătorul etc. Lumina adevărată s-a arătat și până acum, dar în picături mai mici, la fel ca roua de dimineață așa cum splendid spune Isaia: “Căci roua Ta este rouă de lumină” (26,19). În aceste picături de lumină ei au întrevăzut Lumina adevărată dar, și pentru ei, cum, de altfel, pentru toți evreii, erau și mai sunt și astăzi multe umbre, căci citirea profeților nu i-a luminat complet. Printre acești evrei se afla și Natanael. El aștepta o manifestare fulgerătoare, o măreție umană ce se impune de la sine. În schimb, Filip vine și-i vorbește despre un muncitor din Nazaret:“Isus Fiul lui Iosif, din Nazaret”.

Ce răspunde Natanael: “Din Nazaret poate ieși ceva bun?” Nu pentru că ar disprețui această localitate, ci pentru că era prea mică și pentru că el se aștepta, așa cum am spus, la ceva măreț or, dintr-o mică localitate cu locuitori simpli și inculți, nu putea să iasă ceva mare, ceva măreț. Filip îl cheamă cu cuvintele cu care Isus i-a câștigat pe primii “Vino și vezi”, îi vorbește logic, rațional: nu crezi, vino și vezi, ce te costă, vino și înlătură umbrele, ideile preconcepute în care se insinuează o pasiune îndepărtată sau o deformare a spiritului. Îi cere să facă un itinerar care să-l elibereze de aceste umbre.

Și Natanael? Acceptă. De ce? Pentru că este un om drept, vrea cu adevărat să cunoască adevărul și pentru aceasta va fi răsplătit într-un mod minunat.

Isus îi demonstrează imediat că, în pofida originii sale umile și proveniența dintr-un oraș disprețuit, strălucesc lumini care deschid inimi: “Iată un israelit în care nu există viclenie”. Cui nu i-ar conveni să-i spună cineva așa ceva. Mai ales Isus, Fiul lui Dumnezeu! Dar nu aceasta va fi recompensa cea mare. În momentul acela s-a întâlnit Lumina cu cel care căuta lumina. Învățătorul vedea până în străfundul inimii lui Natanael: acel suflet nu era fără defecte, cum nu erau nici toate celelalte venite la El. Dar El va corecta defectele și-i va îndrepta pe toți. Este suficient că această inimă este adevărată. Natanael se simte citit în intimitatea sa și este fericit. Nu se sustrage de la această acțiune.

Întrebarea sa: “De unde mă cunoști?” nu este un refuz, o neîncredere în ceea ce spune Isus. El are acest drept de a vedea clar. Isus îi dă satisfacție și precizează: “Înainte de a te chema Filip te-am văzut sub smochin”. La ce face aluzie Învățătorul? Ce s-a întâmplat cu Natanael sub smochin? Ce făcea el acolo? La ce se gândea? Sunt multe ipoteze. La ce servește să răspundem? Nu este atât de important ce a citit Isus în inima lui, ci faptul că a citit. Important este și pentru noi că Isus citește în inimile noastre și ne cere fiecăruia: urmează-mă; eu am dreptul de a porunci.

Este ceea ce și Evangheliști, locuiți de Spiritul Sfânt, au înțeles. Este ceea ce Natanael a înțeles imediat:“Învățătorule – a spus – Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel”. Este întru totul câștigat și tulburat. Cade orice rezistență; el crede și proclamă credința prin expresii pe care evanghelistul crede de cuviință să ni le facă cunoscute și nouă. El vede și salută în Isus pe Fiul lui Dumnezeu, pe regele lui Israel, pe Cristos cel așteptat.

Abia acum urmează răsplata cea mare. Isus i se revelează: “Adevăr, adevăr vă spun, veți vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu coborând și urcând deasupra Fiului omului”. Este adevărat că nu va fi unicul beneficiar al promisiunii făcute, ci toți cei aleși.

Ei aveau încredere în El; El le demonstra lor că ei pot vedea în el ceea ce Scripturile le-au spus până acum despre cer și viața eternă. Din acest moment erau gata de orice sacrificiu pentru a ajunge la această vizionare, în această tovărășie celestă, la această realitate.

De aceea și noi, credincioșii Săi, cei ce-L mărturisim, fiecare după puterile noastre, din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul ca pe Domn, Împărat și Dumnezeu al nostru, să ne dorim zilnic, prin ceea ce gândim, prin ceea ce facem să ne spună Isus. “Iată om în care nu este vicleșug” și în adevăr îți zic, astăzi vei vedea Cerul deschis. Amin.

Ritul bizantin