Predici

1. Introducere

Printre atâtea daruri minunate ale lui Isus, este unul care distruge în mod deosebit păcatele noastre, făcându-ne să retrăim în harul şi în plinătatea stării de copii ai lui Dumnezeu. Care este? Sacramentul iertării, al reconcilierii… (povestiţi al doilea exemplu).

2. Tema

Isus răstignit iartă totul, tuturor – cu condiţia căinţei sincere – întotdeauna!

3. Mesajul zilei

Postul Mare ne ajută să descoperim, înainte de toate, infinita milostivire a lui Dumnezeu, care a murit pe cruce şi a înviat pentru noi, păcătoşii, pentru mântuirea noastră.

Isus a iertat întotdeauna

- Amintiţi câteva episoade din Evanghelie.

- Chiar şi pe cruce. Ce a spus?

Isus iartă şi femeia păcătoasă, care probabil că îşi abandonase familia şi copiii.

- Oamenii ar fi voit să o omoare cu pietre.

- Isus îi ia apărarea şi o salvează; dar îi spune câteva cuvinte foarte importante: “Mergi şi nu mai păcătui!”

Toţi suntem păcătoşi, avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, trebuie:

- să ne căim pentru că nu am corespuns iubirii lui Dumnezeu şi nu am împlinit planurile sale de înţelepciune şi de bunătate;

- să ne angajăm cu hotărâre pentru a ne ridica şi a repara răul făcut;

- să fim disponibili să îi iertăm pe alţii.

Să-i mulţumim Domnului, care nu vrea moartea păcătoşilor, ci să se convertească şi să trăiască.

- Aşa cum a făcut Dumnezeu cu evreii pentru a-i conduce în ţara promisă, la fel face şi cu noi toţi: a fost întotdeauna gata să ne deschidă calea pentru o viaţă nouă şi mai bogată în iubire.

4. Exemple

a) Este bine să se dea instrucţiuni practice pentru spovada de Paşti.

b) O fărâmă de milostivire.

Mă aflam la intrarea unei secţii de poliţie transformată provizoriu în închisoare. Mai erau cu mine şi alte persoane: unele venite din curiozitate, altele pentru că aveau rude. Aşteptau să se deschidă uşa. Am auzit paşi care se apropiau, apoi voci: mai ales una, tot mai stridentă, o voce de femeie. Uşa s-a deschis şi am văzut un spectacol care nu se va şterge niciodată din mintea mea.

Venea o femeie însoţită de doi agenţi şi urmată de alţi doi; un poliţist robust o ţinea de o mână, un altul de cealaltă mână. Avea părul zburlit, tâmpla dreaptă vânătă, cea stângă acoperită de sânge şi se zbătea furioasă pentru a se elibera din strânsoarea agenţilor. Atmosfera era plină de blestemele şi înjurăturile ei. Îşi agita capul cu sălbăticie, în timp ce şase bărbaţi o târau pe alee.

Ce puteam face? Într-o clipă, ocazia ar fi putut să fie pierdută pentru totdeauna. Ce să fac? Să mă rog? Nu aveam timp. Să le dau bani? Nu i-ar fi luat. Nici nu mă gândeam să întreb. Nu ştiu. Dar un impuls neaşteptat m-a făcut să înaintez repede şi să o sărut pe obraz. Agenţii surprinşi de gestul meu au mai slăbit puţin strânsoarea? Nici asta nu ştiu. Ştiu doar că femeia şi-a eliberat dintr-o mişcare mâna, şi-a împreunat mâinile şi, în timp ce vântul îi flutura părul, a ridicat spre cer un strigăt şi a exclamat: “Dumnezeul meu!”

Apoi a privit în jur şi a ridicat din nou ochii spre cer: “Dumnezeul meu! Cine m-a sărutat? Nimeni nu m-a mai sărutat de când a murit mama mea”.

Apoi şi-a ascuns faţa în palme şi s-a lăsat condusă, ca un înger, până la maşina care trebuia să o ducă, repetând: “Nimeni, niciodată, nu m-a sărutat de când a murit mama mea”.

c) Isus este cel care iartă.

Un ţigănel de şapte ani, Denis, a fost pregătit de una dintre surorile noastre la prima sa spovadă şi împărtăşanie. Când a venit, puţin tremurând, pentru a primi sacramentul, l-am primit cu toată bucuria posibilă, explicându-i că Isus aştepta să-l îmbrăţişeze şi să-i şteargă toate greşelile. Am încercat să-i explic de ce aveam reverendă şi stolă: “Pentru că nu eu te iert, ci Isus. Eu nu fac decât să-i împrumut glasul”. Imediat după terminarea sacramentului, îl văd pe micul Denis sărind şi alergând să îmbrăţişeze crucifixul mare de pe peretele criptei noastre, sărutându-l şi exclamând: “Mulţumesc, Isuse!”

Iată un ţigan mic care, fără să fie teolog, a primit harul să înţeleagă care este inima sacramentului (A. GASPARINO, Il Sacramento del Perdono, Leumann 1987, 31).

pr. Pietro Righetto Ritul latin