Predici

1. Introducere

“Veniţi să îl adorăm pe Cristos Domnul care a îndurat pentru noi ispitire şi moarte”.

Împreună cu Isus, întotdeauna ascultători faţă de Tatăl.

Diavolul i-a sugerat unui călugăr din deşert:

- Astăzi odihneşte-te; mâine vei face pocăinţa!

El i-a răspuns ispititorului cu hotărâre:

- Pleacă, Satană! Astăzi voi face pocăinţă: mâine, dacă este cazul, mă voi odihni” (cf. Jesus Abbas, 6).

2. Tema

Fiul îl ascultă pe Tatăl. Isus îl ascultă pe Dumnezeu Tatăl. Asemenea lui Isus, noi, deveniţi fiii lui Dumnezeu prin Botez, trebuie să-l ascultăm pe Tatăl.

3. Mesajul zilei

Postul Mare ne invită:

- să ne luăm în serios viaţa noastră creştină;

- să învingem ispitele diavolului;

- să ne amintim şi să ne trăim Botezul.

Cum îşi petrece Isus Postul său Mare?

- La aproximativ 30 de ani, Isus a părăsit satul, familia, munca, gata să-şi înceapă activitatea publică… Din umilinţă, a fost botezat de Ioan Botezătorul. El, care era fără păcat, a venit printre păcătoşi şi, pentru a ne deschide calea vieţii, a îmbrăcat în toate condiţia noastră omenească…

- După botez, Duhul l-a condus pe Isus în singurătatea pustiului. Ca la nişte exerciţii spirituale dinaintea marilor alegeri, el a petrecut patruzeci de zile în dialog cu Tatăl.

- Cuvântul lui Dumnezeu era viaţa sa! În acest “post mare” al său, Isus s-a aflat în faţa drumului pe care îl avea de parcurs pentru a fi fidel planului Tatălui.

- Alegerea sa a fost ca o luptă cu adversarul, Satana, care căuta să blocheze planul lui Dumnezeu.

- Isus avea în faţă viaţa uşoară: să-i mulţumească pe oameni, să se limiteze la a arăta doar calea binelui; să facă lucruri surprinzătoare primind aplauze pentru ele; să se pună în condiţia celor puternici… Această cale putea să conducă la succes, dar nu era cea a împărtăşirii depline a slăbiciunii umane, aşa cum voia Tatăl.

- Isus a ales calea care duce la mântuirea tuturor. Este o cale grea, fără egoism, până la moartea pe cruce, o cale care exprimă iubirea curată a lui Dumnezeu faţă de noi şi susţinere în viaţa noastră de zi cu zi.

Isus a învins ispitele pentru că s-a abandonat în mâinile voinţei lui Dumnezeu Tatăl, din iubire veşnică faţă de tine. Un exemplu pentru noi.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să aibă grijă de noi.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne suporte.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne ajute.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne mângâie.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne ierte.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne iubească.

- Din moment ce Dumnezeu este Tată, trebuie să ne mântuiască.

- Din moment ce Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, este o greşeală enormă să nu-i împlinim voinţa!

Cum să ne petrecem Postul Mare? Imitându-l pe Isus! Deveniţi fii ai lui Dumnezeu prin Botez, trebuie să trăim ca fii.

- Fiul îl cunoaşte pe Tatăl: cât de solidă este pregătirea ta religioasă?

- Fiul îl iubeşte pe Tatăl: dar eu cum mă comport?

- Fiul îi mulţumeşte Tatălui: cum particip la sfânta Liturghie?

- Fiul îl sărbătoreşte pe Tatăl: cum îmi petrec ziua Domnului?

- Fiul munceşte pentru Tatăl: ce fac pentru împărăţia lui Dumnezeu?

- Fiul are încredere în Tatăl: crezi în iubirea sa părintească şi infinită, te abandonezi lui?

4. Exemple

Stabiliţi cu copiii două sau trei puncte de program pentru acest Post Mare: catehism, celebrare euharistică, citirea Evangheliei, curăţia inimii, fapte de iubire fraternă, jertfe.

Iată câteva exemple utile pentru a asculta tot mai bine de Domnul.

a) Să ne imaginăm că îl vedem pe principele răului, aşezat pe un tron de o splendoare funestă, în marea câmpie a Babilonului. Îi cheamă la adunare pe supuşii săi, îi trimite în lumea întreagă să-i distrugă pe oameni prin lăcomia pentru avere, abuz de putere şi fascinaţia plăcerii. În faţa lui, să ne imaginăm că îl vedem pe Isus aşezat pe o colină aproape de Ierusalim. Îi cheamă la sine pe ucenici şi pe săraci şi îi trimite pretutindeni să-i mântuiască pe oameni prin iubirea fraternă, prin împărţirea bunurilor şi slujirea reciprocă. Sub care dintre cele două stindarde vrei să trăieşti? (cf. IGNAŢIU DE LOYOLA, Exerciţii spirituale).

b) Un creştin egoist, în timp ce dormea, l-a văzut pe Isus obosit sub povara crucii. Deodată a spus:

- Doamne, îmi dai voie să te ajut să îţi duci crucea?

- Cum mă poţi ajuta să îmi duc această cruce grea dacă nu poţi suporta nici cea mai mică jertfă pentru fraţii tăi?

Şi Isus şi-a continuat, singur, drumul spre Calvar.

c) Mihăiţă avea o colecţie însemnată de marionete, jucării, “actori”… Într-o zi, trecând prin faţa unui magazin, îndrăgeşte un căluţ alb şi insistă imediat la mama, plângând şi tropăind din picioare, ca să i-l cumpere. Doamna Pro, care nu voia sub nici o formă să cedeze în faţa capriciului copilului ei, a făcut eforturi să-l ducă mai departe cu promisiunea de a i-l dărui o altă dată; dar ajunşi acasă, prin cuvinte pe care numai mamele creştine ştiu să le pronunţe, i-a propus lui Mihăiţă să renunţe la căluţ pentru a-i face o mare plăcere lui Isus.

“Mâine, adaugă, voi vedea dacă vei reuşi să te învingi pe tine însuţi”.

A doua zi, patroana magazinului abia a văzut-o pe doamna Pro cu copilul ei apropiindu-se de magazin, că s-a şi gândit în sine: “Iată micul capricios de ieri”. Dar a trebuit imediat să-şi schimbe gândul, pentru că Mihăiţă, agăţându-se de fusta mamei, nu a vrut să-l primească nici măcar în dar. “Totuşi, doamnă, luaţi-l, a spus patroana; îi va aminti copilului de victoria lui splendidă” Micuţul a devenit părintele Miguel Pro, iezuit, împuşcat în Mexic pentru credinţă. În vieţile sfinţilor întâlnim deseori o victorie asupra lor înşişi, un act de generozitate, care le-a deschis drumul spre sfinţenie, chiar până la martiriu (LUMI, Apostolatul rugăciunii).

pr. Pietro Righetto Ritul latin