Start > Ritul latin > Duminica a VI-a (C)

Duminica a VI-a (C)

13 March 2010
980 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a VI-a de peste an (Anul C)

Isus a coborât de pe munte împreună cu cei doisprezece apostoli și s-a oprit pe câmpie. Era acolo un mare număr de ucenici și o mulțime de oameni veniți din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului. Privind spre ucenicii săi, Isus a spus: “Fericiți sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi care acum sunteți înfometați, pentru că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi care plângeți acum, pentru că veți râde. Fericiți sunteți voi când vă urăsc oamenii și vă exclud din comunitatea lor, când vă insultă și vă fac numele de batjocură din cauza Fiului omului. În acea zi fiți fericiți și tresăltați de bucurie, căci răsplata voastră este mare în ceruri; la fel au făcut părinții lor cu profeții. Dar vai vouă, bogaților, pentru că voi aveți parte acum de mângâiere. Voi vouă care sunteți acum sătui, pentru că veți suferi de foame. Vai vouă care acum râdeți, pentru că veți plânge și veți suspina. Vai vouă când toți oamenii vă vorbesc de bine. La fel au făcut părinții voștri cu profeții cei mincinoși”. (Luca 6,17.20-26)

Voind să rezume principalele teme ale predicii lui Isus în regiunea Galileei, sfântul Luca (ca de altfel și sfântul evanghelist Matei) ni-l prezintă pe Mântuitorul sub trăsăturile promulgatorului, aidoma lui Moise, a noii Legi a lui Dumnezeu. Aceste trăsături pot fi observate mai ales în ipostaza în care este prezentat “noul Moise”, și anume de pe munte (în cazul sfântului Matei) sau după ce a coborât de pe munte (în cazul sfântului Luca) Isus Cristos enunță acele Fericiri menite să înlocuiască cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu, precum și acele prescrieri care să le permită ucenicilor să ducă o viață conformă cu voința Lui.

Fericirile întâlnite la sfântul Luca (lejer diferite de cele din evanghelia sfântului Matei) comportă o trăsătură importantă a acelei opoziții fundamentale dintre săraci și bogați care traversează întreaga evanghelie. Figura bogaților și-a făcut deja apariția încă din Cântarea Mariei (Magnificat) și poate că nu ar fi bine să spiritualizăm prea repede mesajul acestor Fericiri. Într-adevăr, Isus vorbește despre adevărați săraci care suferă de foamea de pâine și despre adevărați bogați care se îmbuibă fără să le pese de cei flămânzi. Mai mult, El li se adresează acestora din urmă, prezenți în mulțimea care îl asculta, folosindu-se de persoana a II plural: voi bogaților…

De fapt, opoziția dintre cele patru fericiri ale textului și cele patru enunțuri contrare lor este una realistă. În jurul lui Isus, ca și în jurul nostru există, săraci din punct de vedere economic (cărora le este foame), afectiv (care plâng) sau social (cei excluși pe diferite motive etnice, religioase, etc.) dar și contrariul lor. Isus se solidarizează cu cei care suferă. De-a lungul întregii evanghelii a sfântului Luca Isus este prezentat ca fiind deosebit de atent și compătimitor cu cei șchiopi, cu cei leproși sau cu cei posedați de diavol.

Societatea materialistă ne arată cel mai bine cât de mult sufocă bogăția orice dorință spirituală de Dumnezeu, orice sentiment de dragoste față de aproapele sau de slujire a lui. Isus descoperă doar în cei săraci acea deschidere totală față de Împărăția lui Dumnezeu. De aceea enunțul fericirilor este făcut în egală măsură la timpul prezent dar și la viitor.

Cuvântul (adverbul) “acum” care scandează textul nostru alternează cu verbele la viitor deoarece Împărăția este, ca de fiecare dată la sfântul Luca, ambivalent. Pe de o parte, ea este deja prezentă: Isus și-a revărsat iubirea față de toți cei care strigă către El. Pe de altă parte, ea trebuie edificată de fiecare dintre noi. De exemplu, societatea primilor creștini (descrisă de sfântul Luca în Faptele Apostolilor 4,32) “punea totul în comun”. Aceasta era revoluția creștină care voia să înlăture distanța dintre bogați și săraci. Două mii de ani mai târziu, Fericirile ne stau înaintea ochilor ca o provocare.

Ritul latin