Start > Ritul latin > Duminica a III-a (C)

Duminica a III-a (C)

13 March 2010
404 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a III-a de peste an (Anul C)

Isus s-a întors, întru puterea Duhului, în Galileea și știrea despre El s-a răspândit în tot ținutul acela. El învăța în sinagogile lor, fiind lăudat de toți. Și s-a dus în Nazaret, unde fusese crescut, și a intrat, după obiceiul său, în ziua sâmbetei în sinagogă și s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia; și, deschizând cartea, a găsit locul unde e scris: “Duhul Domnului este asupra mea, căci El m-a uns să duc vestea cea bună săracilor; m-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc prinșilor în război eliberarea și orbilor vederea; să-i izbăvesc pe cei striviți și să vestesc un an de îndurare a Domnului.” Apoi, închizând cartea, a dat-o slujitorului și s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra lui. Atunci a început să le vorbească: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. (Lc 4,14-21)

Iată-ne în sinagoga de la Nazaret. Arheologii ne-au arătat că aceste mici edificii publice, construite, în mod obișnuit, din trei încăperi dintre care una era despărțită de încăperea centrală de o perdea (aidoma Sfintei Sfintelor din Templul de la Ierusalim). În această încăpere se aflau depozitate cărțile sfinte. Încăperea centrală era dominată de un pupitru de la care era proclamat în mod solemn textul sfânt în ziua de sabat. Șefului sinagogii îi revenea să desemneze persoana care va citi și va explica textul biblic al acelei zile de sabat.

În ziua de sabat despre care sfântul Luca ne vorbește, Isus a fost desemnat să ia cuvântul și nu putem să nu remarcăm minuțiozitatea cu care evanghelistul a construit secvența într-un echilibru perfect, ca într-o oglindă: Isus s-a ridicat (v.16) și apoi s-a așezat (v.20); a deschis cartea (v.17) și apoi a închis-o (v.20); iar la mijlocul acestei secvențe a situat citatul din Isaia care descria ungerea mesianică. În mod obișnuit predicatorul, care nu era neapărat un “profesionist”, oferea o explicație textului citit parafrazând principalele sale afirmații. În ziua aceea s-a întâmplat un lucru ne mai auzit. Isus nu a dat nici o explicație referitoare la eliberarea celor închiși sau vindecarea orbilor. Întreaga așteptare a omenirii se concentra în aceste fraze al bătrânului Isaia, iar Isus spune doar atât: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre!

În acea clipă totul se răstoarnă: aceste promisiuni pe care sfântul Luca le-a evocat în episoadele Copilăriei lui Isus (în acele minunate cântări, al Mariei, al lui Zaharia și al lui Simeon) se realizează, prin simpla prezență a celui care tocmai a citit profeția. Isus nu dă explicații de genul “Scriptura se împlinește pentru că ea despre mine vorbește…”. El oferă mai curând indicii și îi lasă liberi pe ascultătorii săi să constate ce se întâmplă în jurul lui.

Urmarea va arăta, desigur, că putem avea ochi și să nu vedem nimic.

Ritul latin