Predici

Isus s-a întors, întru puterea Duhului, în Galileea şi ştirea despre El s-a răspândit în tot ţinutul acela. El învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi. Şi s-a dus în Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat, după obiceiul său, în ziua sâmbetei în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia; şi, deschizând cartea, a găsit locul unde e scris: “Duhul Domnului este asupra mea, căci El m-a uns să duc vestea cea bună săracilor; m-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc prinşilor în război eliberarea şi orbilor vederea; să-i izbăvesc pe cei striviţi şi să vestesc un an de îndurare a Domnului.” Apoi, închizând cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra lui. Atunci a început să le vorbească: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. (Lc 4,14-21)

Iată-ne în sinagoga de la Nazaret. Arheologii ne-au arătat că aceste mici edificii publice, construite, în mod obişnuit, din trei încăperi dintre care una era despărţită de încăperea centrală de o perdea (aidoma Sfintei Sfintelor din Templul de la Ierusalim). În această încăpere se aflau depozitate cărţile sfinte. Încăperea centrală era dominată de un pupitru de la care era proclamat în mod solemn textul sfânt în ziua de sabat. Şefului sinagogii îi revenea să desemneze persoana care va citi şi va explica textul biblic al acelei zile de sabat.

În ziua de sabat despre care sfântul Luca ne vorbeşte, Isus a fost desemnat să ia cuvântul şi nu putem să nu remarcăm minuţiozitatea cu care evanghelistul a construit secvenţa într-un echilibru perfect, ca într-o oglindă: Isus s-a ridicat (v.16) şi apoi s-a aşezat (v.20); a deschis cartea (v.17) şi apoi a închis-o (v.20); iar la mijlocul acestei secvenţe a situat citatul din Isaia care descria ungerea mesianică. În mod obişnuit predicatorul, care nu era neapărat un “profesionist”, oferea o explicaţie textului citit parafrazând principalele sale afirmaţii. În ziua aceea s-a întâmplat un lucru ne mai auzit. Isus nu a dat nici o explicaţie referitoare la eliberarea celor închişi sau vindecarea orbilor. Întreaga aşteptare a omenirii se concentra în aceste fraze al bătrânului Isaia, iar Isus spune doar atât: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre!

În acea clipă totul se răstoarnă: aceste promisiuni pe care sfântul Luca le-a evocat în episoadele Copilăriei lui Isus (în acele minunate cântări, al Mariei, al lui Zaharia şi al lui Simeon) se realizează, prin simpla prezenţă a celui care tocmai a citit profeţia. Isus nu dă explicaţii de genul “Scriptura se împlineşte pentru că ea despre mine vorbeşte…”. El oferă mai curând indicii şi îi lasă liberi pe ascultătorii săi să constate ce se întâmplă în jurul lui.

Urmarea va arăta, desigur, că putem avea ochi şi să nu vedem nimic.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin