Start > Ritul bizantin > Duminica lăsatului sec de carne

Duminica lăsatului sec de carne

6 February 2010
1,896 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei Judecăți)

Intrucat, nu ati facut unuia dintre acesti frati, mai mici ai Mei, Mie nu Mi-ati facut!”

In aceasta duminica sfanta Evanghelie ne prezinta ceea ce se va petrece in ultimul act al istoriei omeniri, atunci cand Fiul Omului va veni pentru a doua ora pe pamant.

Multi, chiar si dintre crestini considerati buni, au o parere gresita despre ceea ce reprezinta cu adevarat crestinismul. Ei considera ca religia crestina este doctrina care, cu ajutorul legilor divine si al celor bisericesti, impiedica pe om sa faca raul si ca, omul, daca nu a facut raul niciodata se poate declara fericit, aici si in vesnicie! De aceea prin Evanghelia de astazi, Mantuitorul ne atentioneaza asupra faptului ca in ceasul mari socoteli, va acorda marele premiu, al vieti vesnice, nu acelora care nu au facut raul, fie de rusine, fie dintr-un motiv laudabil, ci acelora care s-au trudit sa faca binele!

Fiul Omului va veni din nou pe pamant, asa dupa cum a promis, dar nu cu misiunea cu care a venit prima ora, ci cu aceea pe care o marturisim cand recitam Crezul.

Cu toate ca Isus nu a spus ziua si ora cand se va intampla acest lucru si nici in sfanta Scriptura nu se mentioneaza aceasta, totusi a aratat care vor fi semne ale acelei veniri, ca:

- racirea credintei pe pamant dupa ce toate popoarele vor ajunge la cunoasterea sfintei Evanghelii;

- autodistrugerea lumi de catre oameni care locuiesc pamantul;

- ciuma (boli) si foametea care va cuprinde tot pamantul;

- cutremurele vor distruge orase intregi;

- munti vor “arde”;

- vanturile se vor inteti incat vor distruge totul in cale;

- apa oceanelor va fierbe ca in oala pusa la foc;

- soarele nu va mai reusi sa dea caldura sa pamantului; etc.

Atragandu-ne atentia sa fim mereu pregatiti pentru acea ora si sa nu fim surprinsi ca si cele cinci fecioare nepregatite, din pilda celor zece.

Inainte ca Isus sa spuna cele auzite la citirea Evangheliei de astazi, a spus urmatoarea pilda: “Si, intrand imparatul sa vada pe cei veniti la ospat, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta. Intai, imparatul l-a mustrat, apoi a pus slugile sa-l lege si sa-l arunce in intunericul de afara, unde este plangerea si scrasnirea dintilor.”

La marea judecata a omeniri, in fata Judecatorului Suprem, cel mai greu vor atarna faptele noastre facute din cea mai mare porunca lasata de Isus; a iubiri aproapelui si a tuturor actiunilor pe care le-am facut, pornite din aceasta porunca, deoarece premiul vesniciei va fi cel care deriva si din cele spuse de sfantul Ioan Gura de Aur ; “omul va fi judecat si dupa contributia pe care a avut-o la mantuirea intregii omeniri, nu numai pentru propria sa mantuire…”

Iata de ce; mila si iubirea aproapelui trebuie sa calauzeasca viata fiecarui crestin. Lucru reesit si din Evanghelia citita astazi si anume faptul ca ochii nostri si actiunile noastre trebuie sa fie indreptate spre:

- semeni aflati in necaz, boli si durere;

- lipsurile materiale, dar mai ales cele sufletesti ale aproapelui nostru, stiut fiind faptul ca Dumnezeu a luat chipul fiecarui om si s-a identificat cu lumea si mai ales cu cei suferinzi, neajutorati, aflati in durere si necaz.

Asa incat, daca:

- ai dat unui sarac o haina, lui Dumnezeu i-ai dat;

- ai chemat la masa ta un om flamand pe Cristos l-ai saturat;

- daca ai adapat un om insetat, lui Dumnezeu i-ai dat; daca ai cercetat o vaduva, un bolnav sau ai incalzit picioarele unui orfan, pe Dumnezeu l-ai cercetat si pe el l-ai incalzit.

Trebuie sa constientizam faptul ca Isus este prezent in mijlocul nostru chiar si in aceasta lume plina de tentatii, fiind necesara, doar, cautarea lui. Insa, daca nu-l vom cauta si nu vom incerca sa-l gasim, la Marea Judecata, vom auzi sentinta divina: “daca nu ai facut celor mai mici ai tai… mie nu mi-ai facut…mergeti de la mine…” Ceea ce inseamna ca toti aceea care-l iubesc pe Dumnezeu ajuat sufletele necajite iar cei consacrati:

- hranesc sufletele infometate nu de paine, ci de a auzi cuvantul lui Dumnezeu;

- prin invatatura credintei, cei drepti adapa, pe cei insetati de graiul invataturi despre viata vesnica si de apa cea mantuitoare iar prin ravna acestora ei cheama cu dragoste sub acoperamantul Bisericii pe cei straini si indepartati de ea;

- Imbraca in vesmantul veseliei si in haina mantuiri pe cei goi de fapte bune;

- prin sfatul lor intaresc pe cei bolnavi, adica pe cei slabi in credinta, pe cei ce zac in intunericul pacatului.

De aceea din Evanghelia de astazi trebuie sa retinem ca, indurarea fata de semeni nostri, aflati in suferinta, in lipsuri si iubirea faptica este supremul criteriu dupa care vom fi judecati si ca, pentru un urmas al lui Cristos, a nu face rau, este bine, insa a nu face binele, este deosebit de rau pentru un ucenic al lui Cristos. Amin.

Ritul bizantin