Start > Ritul bizantin > Dumnezeule, fii indurator mie, pacatosul

Dumnezeule, fii indurator mie, pacatosul

6 February 2010
1,292 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului)

In evanghelia de astazi, Isus, ne prezinta modelul de rugaciune a doi oameni care merg in Sinagoga sa se roage:

Fariseul este omul cu o pozitie privilegiata, respectat si perceput de catre intreaga societate ca fiind si o persoana foarte pioasa. Calitati pe care, face tot posibilul sa si le afiseze.

Vamesul este omul care, prin slujba sa, este perceput de societate ca un pacatos notoriu, un jecmanitor, pentru ca odata cu strangerea darilor pentru imparat, isi facea si el parte. Din aceasta cauza nu avea prieteni, lumea il ocolea si-l considera tradator de tara.

Urmarindu-le rugaciunea vom constata ca inima lor este diametrala opusa cu perceptia lor de societate si ca lumea, in general, percepe ceea ce omul vrea sa-i ofere, fiind judecat dupa aspectele sale externe. Ceea ce este normal neavand posibilitatea a ajunge la gandurile si sufletul aproapelui nostru.

Fariseul si in Sinagoga se afiseaza intr-un loc unde sa poata fi vazut de oameni incercand, si prin aceasta pozitie, sa-si intareasca perceptia si chiar sa-si construiasca una si mai buna incat cei care-l privesc sa-l admire si mai mult. Iar daca auzim modul cum acesta se roaga vom vedea ca, desi incepe bine,: “Doamne, iti multumesc…” continuarea este cu totul altceva, de parca ar vrea sa-l pacaleasca pe Dumnezeu, la fel cum ii poate pacali si pe oameni cu care vine in contact. El nu se roaga ci mai degraba se lauda cat este el de drept, de cinstit, scotandu-si in evidenta doar acele calitati care-l avantajeaza, chiar acuzandul pe vames ca este hot si pacatos.

Dar inainte de a asculta si rugaciunea celuilalt personaj al Evangheliei sa amintim aici ca, rugaciunea omului, trebuie sa contina trei aspecte si anume:

1. Rugaciunea de marire prin care omul lauda pe Dumnezeu pentru ca l-a creeat si pentru ca ii descopera mereu frumusetile a inca unei zile binecuvantate;

2. Rugaciunea de multumire pentru tot ceea ce ne-a dat si ne da, noua si familiei noastre: sanatate, pace, liniste sufleteasca, intelepciune si ajutor in tot ceea ce facem;

3. Rugaciunea de cerere prin care se cere pentru noi si pentru cei cuprinsi in rugaciunile noastre, hrana spirituala pentru suflet si sanatate pentru trup.

Si acum dupa ce stim ce trebuie sa contina rugaciunea, sa vedem cum este rugaciunea “pacatosului notoriu” cum l-a numit cineva. Acesta se aseaza in Sinagoga la un loc mai retras, ca sa nu fie vazut de prea multa lume si cu lacrimi in ochi, batandu-si pieptul, se adreseaza lui Dumnezeu cu smerenie si cere sa fie iertat pentru pacatele pe care le-a facut, considerandu-se pe sine cel mai mare pacatos.

Acest vames procedeaza dupa cum ne spune si Issac Sirul cand se refera la dreptatea si mila lui Dumnezeu: “Nu spune niciodata ca Dumnezeu este drept. Daca el ar fi drept cu tine, atunci tu ai fi in iad! Bazeaza-te doar pe mila lui Dumnezeu, care este iubire si iertare” asa dupa cum ne cere si noua sa fim cu aproapele nostru, prieten sau dusman.

Si, iata cum, prin atitudinea celor doi, fata de ei insisi si implicit fata de Dumnezeu, unul a primit usurare iar altul osanda.

De aceea rugaciunea noastra trebuie sa fie smerita si sincera pentru ca prin ea avem minunatul prilej de a sta de vorba cu Creatorul nostru, care ne stie asa cum suntem, nu asa cum vrem noi sa parem.

Fariseul nu numai ca nu s-a rugat dar si-a facut si mai mari pacate prin mandria si laudele sale. Dupa cum mandria este inceputul tuturor pacatelor, asa smerenia este mama tuturor virtutilor si cea mai sigura cale a omului spre mantuire. Amin.

Ritul bizantin