Predici

Iubiţi credincioşi,

Crăciunul este un mister atât de mare de iubire încât Biserica simte nevoia să continue a medita asupra lui. Astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne invită, în particular, să ne contemplăm pe noi în mijlocul sărbătorii Crăciunului. Pentru noi şi pentru toată creaţia, după ce Înţelepciunea eternă s-a întrupat, totul este schimbat: creaţia, chiar şi imperfectă cum este, şi-a regăsit rolul său, acela de a-l lăuda pe Domnul. Odată cu întruparea, pentru noi a revenit posibilitatea de a fi în mod deplin fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Paradisului. Cu adevărat, odată cu Crăciunul începe o nouă creaţie, o nouă istorie: aceea a graţiei, aceea a milostivirii.

Domnul ne-a făcut un mare cadou, dăruindu-ne vederea. Putem privi chipul celor dragi ai noştri, minunăţiile lumii, putem studia etc. Şi totuşi, sunt multe lucruri pe care nu le putem vedea doar cu ochii. Dacă ne gândim doar la atomul din care sunt făcute diferitele realităţi, el fuge privirii noastre: dar există, numai că noi nu-l putem recunoaşte doar privindu-l. La fel energia electrică: noi vedem un fir, dar nu reuşim să vedem ceea ce trece prin el. Şi totuşi există curentul electric! Mai mult, microbii, care fac atâta rău corpului nostru, purtând chiar boli grave, cu ochii noştri nu putem să-i vedem, este nevoie de un microscop pentru a mări imaginea.

Evanghelia spune că pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut! Dar să nu ne mirăm; căci, dacă nu avem posibilitatea a vedea multe lucruri omeneşti, cum am putea pretinde să-l vedem pe Dumnezeu, Creatorul şi Domnul lumii? Nimeni dintre noi, cu ochii goi, nu poate să fixeze timp îndelungat soarele pentru că lumina sa este atât de puternică încât ne-ar orbi, ar închide ochiul nostru în întuneric şi am obţine contrariul. Dumnezeu stă deasupra noastră, este mai mare decât noi şi viaţa sa este atât de strălucitoare încât ochii noştri nu pot suporta această lumină. Numai în paradis vom putea vedea ceva în plus din această frumuseţe a lui Dumnezeu.

Trebuie să acceptăm aceste limite ale noastre, ce ne fac să rămânem simpli, umili, dar mândri şi aroganţi. Nu din întâmplare primii care au văzut chipul lui Dumnezeu, la fel ca Moise, atunci când a coborât de pe munte avea chipul luminat, încă radiant, astfel încât poporul a înţeles imediat că au fost în contact cu Dumnezeu, în dialog cu el.

În această perioadă de Crăciun, să medităm tocmai asupra acestui dar: Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi pentru a ne face cunoscut chipul lui Dumnezeu, Tatăl. Ceea ce omul, de unul singur, nu este în măsură să facă, acum Isus ni l-a revelat, ni l-a arătat. În Isus putem privi cine este şi cum este Dumnezeul nostru.

Lucrul cel mai surprinzător este tocmai acesta: Isus a venit să ne spună tuturor că „Dumnezeu este Tatăl”, ceea ce înseamnă că are o inimă care iubeşte, primeşte, iartă, însoţeşte, face sărbătoare pentru noi. Este minunat să te gândeşti la un astfel de Dumnezeu, aşa cum Isus ne învaţă.

Şi în acest an, Biserica din toată lumea încearcă să înţeleagă mai bine ce înseamnă a fi „fiu al lui Dumnezeu”, a avea credinţă în el, care, pentru noi, este tată şi mamă. Isus este o uşă care ne face să intrăm în lumea lui Dumnezeu; El este cheia care deschide posibilitatea de a vedea chipul lui Dumnezeu: Cine mă vede pe mine, îl vede pe Tatăl”, va spune Isus. Toţi caută chipul lui Dumnezeu: Arată-mi chipul tău, repetă de foarte multe ori Psalmii. Ei bine, Isus a venit tocmai pentru a mulţumi omul de orice vârstă, cultură, etnie. Cine îl urmează pe Isus, va învăţa să-l vadă pe Dumnezeu, să se bucure de prietenia lui, să se încreadă în ajutorul său.

Biblia vorbeşte despre Dumnezeu folosind imagini pentru că nu se poate reprezenta chipul lui Dumnezeu. Uneori, într-un tablou antic. Dumnezeu este reprezentat ca şi o persoană în vârstă, cu barbă… Nu, Dumnezeu nu este aşa! Biblia vorbeşte despre Dumnezeu ca şi despre o lumină intensă, de un braţ robust împotriva răului, de o mână care susţine cu iubire, de un nor care conduce paşii poporului, de un glas care ne cheamă pe fiecare pe nume… Acesta este Dumnezeu!

Spune Evanghelia că mulţi nu şi-au dat seama de Isus în Betleem când s-a născut şi nici când era adult. Riscul este mereu acesta: atunci când ai multe lucruri de făcut, atunci când eşti prins de probleme zilnice, foarte uşor pierzi din vedere lucrurile esenţiale: acela că Isus vine în întâmpinarea noastră pentru a ne conduce la tatăl, pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine că suntem fii ai lui Dumnezeu şi care este destinul final: fericirea veşnică.

Cine se simte mare, puternic, inteligent, bogat… poate pierde această mare ocazie. Nu din întâmplare în jurul lui Isus erau săracii, cei mici, cei simpli, cei umili, bolnavii, copiii. Şi erau fericiţi să stea cu el. Cei mândri, în schimb, nu au niciodată un loc lângă Isus, nu pentru că Isus nu-i vrea, ci pentru că a sta cu Isus înseamnă a-ţi schimba viaţa.

Prin botez am devenit fii ai lui Dumnezeu, cu adevărat. Din păcate, de multe ori uităm acest lucru. Şi în acest an, suntem deci, invitaţi să ne bucurăm de faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu, să trăim ca fii adevăraţi. Este adevărat că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Unicul său Fiu, dar şi noi suntem adoptaţi de El. El a venit să ne caute pentru a ne însoţi spre casa Tatălui, spre locul pregătit pentru noi din veşnicie.

Acum ne reluăm viaţa normală, după sărbătorile de Crăciun. Să ne reamintim că suntem chemaţi a învăţa de la Isus ce înseamnă a fi fii ai lui Dumnezeu. Mai mult să fim mai atenţi atunci când rostim cuvântul Tată, când ne facem semnul crucii, dimineaţa şi seara, atunci când recităm Tatăl Nostru: să nu facem din aceasta doar un obicei, pentru că este darul cel mai mare, darul cel mai de preţ pe care ni l-a făcut Isus. Dacă vom face astfel, atunci Crăciunul nu a trecut degeaba. Amin.

pr. Olimpiu Todorean Ritul bizantin