Predici

1. Introducere

Într-o zi Mons. Loris Capovilla, secretarul papei Ioan al XXIII-lea, când era episcop de Chieti, a făcut o vizită neaşteptată într-un sătuc.

S-a dus la şcoală pentru a-i saluta pe copii.

A vorbit şi despre chemarea la preoţie, comentând fraza lui Isus: “Vă voi face pescari de oameni”.

În acest timp, un elev şi-a scos pacheţelul din geantă şi a spus: “Preasfinţite, vreţi un păstrăv pescuit de mine?”

Emoţionat, prelatul a acceptat.

După câteva zile, la episcopie a sosit o scrisoare. Era semnată de elev. Spunea: “Aş vrea să ne mai întâlnim, pentru că mă simt bine cu preasfinţia voastră, ca şi cu mama mea. Am înţeles că sunteţi un mare pescar de suflete şi eu… un mic pescar de păstrăvi. De aceea, ne înţelegem” (Din La stampa, 03.10.1971).

2. Tema

Isus vrea să-i adune pe toţi oamenii în iubirea Tatălui.

3. Mesajul zilei

Dumnezeu vrea să le mărturisească tuturor iubirea sa.

- Dumnezeu este atât de mare, este Regele universului, ne umple de uimire.

- Dumnezeu este atât de bun, acoperă cu mantia sa de glorie tot pământul.

- Dar Dumnezeu este “diferit” de noi, este “din cer”, este preasfânt (de trei ori sfânt).

- De aceea, nu-l vedem. De aceea, nu-l auzim. De aceea, îl rugăm spunându-i: “Dumnezeule, fă-te auzit, fă-te văzut!”

- Şi el a devenit vizibil, s-a făcut auzit prin Isus, devenit om. Isus, cu braţele deschise în iesle, ne spune: “Dumnezeu vă iubeşte!”

- Isus, cu inima încă deschisă după înviere, ne spune: “Dumnezeu vă iubeşte întotdeauna!” Petru, apostolii, Paul etc. l-au auzit, l-au văzut (cf. a doua lectură).

- În Evanghelia de astăzi, Isus în barcă – atât de multă era lumea care voia să-l asculte – este învăţător: învaţă că Dumnezeu este Tată şi vrea să-i primească pe toţi fiii săi în braţe, aşa cum mreaja adună atâţia peşti.

Dumnezeu vrea ca să ajungă şi la noi mesajul său de iubire. Cum? Cum ne transmite Dumnezeu mesajul iubirii sale?

- Prin televizor, de la staţia de emisie din cer? Nu, pentru că nu-i place să fie departe de noi.

- Prin telefon? Ar putea să ne spună foarte multe, dar nu ar putea să ne ofere darurile sale.

- Prin poştă? Ar fi prea puţin, ceva rece. În prima lectură am auzit că Dumnezeu îl trimite pe Isaia să ducă vestea iubirii sale.

- În Evanghelie am auzit că Isus îi trimite pe apostoli să-i adune pe toţi oamenii în mreaja iubirii lui Dumnezeu. Cu ajutorul lui Isus, apostolii au adunat mulţi oameni în casa lui Dumnezeu; dar acum nici apostolii nu mai sunt. Aşadar, cum îşi mai face auzit Dumnezeu glasul, cum îşi mai trimite darurile? Prin cei care ne vorbesc în numele lui Dumnezeu, adică ne spun cuvinte pline de adevăr, pline de iubire: mama, tata, învăţătorii buni, prietenii buni.

- Dar, pentru că aceştia uită deseori să ne spună ceea ce ne-a revelat şi vrea de la noi Isus, să ne spună că Dumnezeu ne iubeşte, Isus însuşi ne trimite mesageri deosebiţi, “poştaşi” extraordinari care au buzele purificate (cf. prima lectură), care părăsesc totul pentru a-l sluji pe Dumnezeu (cf. Evanghelia).

- Şi astăzi glasul părintesc al lui Dumnezeu ne spune: “Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?” Mulţi copii îi răspund lui Dumnezeu asemenea lui Isaia; primesc invitaţia lui Isus, asemenea apostolilor. Tu ce i-ai răspunde Domnului dacă te-ar chema?

4. Exemple

a) Isus caută copii pentru a-i trimite să vestească iubirea lui.

Un rege, voind să trimită un reprezentant în ţara pe care abia o cucerise, i-a adunat pe cei mai fideli dintre ai săi şi a spus că trebuia să aleagă dintre ei pe cel care ar fi capabil să-l reprezinte în modul cel mai eficient în mijlocul acelui popor.

După ce adunarea s-a dizolvat, imediat toţi candidaţii au început să lucreze. În ziua fixată, unul după altul s-au înfăţişat în faţa regelui.

Primul a expus un minunat tablou al regelui. Al doilea a arătat o reproducere perfectă a coroanei regelui şi a sceptrului său; al treilea a adus haine identice cu ale maiestăţii sale; al patrulea a scos dintr-o ladă câteva piese valoroase din tezaurul regal; al cincilea a explicat o hartă geografică cu toate cuceririle regelui; al şaselea a prezentat un sul cu legile emise de maiestatea sa.

Ultimul, cel mai tânăr, s-a prezentat cu mâinile goale. Regele a spus: “Tu cum m-ai reprezenta în mijlocul acelui popor?” Tânărul a zâmbit şi a răspuns: “Mâinile mele, rege, sunt goale, dar inima mea este plină de tine. Încă de mic ţi-am fost alături şi am învăţat totul de la tine; privindu-mă, te vor recunoaşte pe tine”.

Regele a recunoscut în tânărul paj un alt el însuşi şi l-a ales.

Dacă încă de mic îl vei cunoaşte pe Isus şi vei căuta să-l imiţi pentru a te asemăna tot mai mult cu el, te va putea trimite la persoane pe care încă nu-l cunosc sau au uitat de el şi de propria lor mântuire.

b) “Eram în Vietnam – povesteşte fondatorul mişcării Emaus – unde se năştea o comunitate mică de comercianţi de haine vechi. Într-un cartier cu faimă proastă din Saigon erau multe mame disperate din cauza războiului care nu se mai termina. Multe dinte ele erau prostituate.

Într-un mediu atât de nefericit trăiau şi munceau câteva mici surori ale lui Isus. Una dintre aceste mame i-a spus surorii: «Cum este posibil ca tu, care ai o situaţie mai bună decât a noastră, să nu ai mai mulţi bani decât noi, nu ai nici o bucurie umană, nu ai familie, nu ai copii, dar eşti mereu bucuroasă. Cum este posibil?»

Şi mica soră vietnameză a răspuns după o clipă de tăcere: «Înţelegi? Bucuria mea este să ştiu că sunt iubită de cel pe care îl iubesc».

O! Dacă am fi capabili să-i convingem pe toţi că sunt iubiţi şi că toţi sunt capabili să iubească, ne-am îndeplini cu adevărat misiunea şi toţi am fi deja mici misionari”.

c) Fericiţi.

Fericiţi sunt cei care îi dau lui Isus o faţă, răspândind iubirea sa în lume.

Fericiţi sunt cei care îi dăruiesc mâinile lui Isus, făcând bine fraţilor.

Fericiţi sunt cei care îi dăruiesc gura lui Isus; vestesc cuvântul şi iau apărarea celor săraci.

Fericiţi sunt cei care îi dăruiesc ochii lui Isus: îi privesc cu bunăvoinţă pe fraţii pe care îi întâlnesc în drum.

Fericiţi sunt cei care îi dăruiesc urechile lui Isus; ascultă cuvântul său şi pe cel al celor care cer ajutor.

Fericiţi sunt cei care îi dau lui Isus inima; fac din iubire legea vieţii lor.

Fericiţi sunt cei care îi dăruiesc lui Isus picioarele: merg pe străzi pentru a consola, lumina şi iubi pe cei mai mici.

Fericiţi sunt cei care descoperă faţa lui Isus; reflectă frumuseţea şi sfinţenia sa în viaţa lor (Misionarele laice ale sfântului Paul).

pr. Pietro Righetto Ritul latin