Duminica a II-a de peste an
Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a II-a de peste an (Anul C)
1. Introducere
Când treci pe stradă și vezi o casă frumoasă, o privești și spui: “Ce casă frumoasă”. Se vede numai exteriorul, nu-ți dai seama de ce este înăuntru: ordinea, frumusețea, comoditatea etc. Treci, privești, spui: “E frumoasă”. Dar dacă intri și vezi fiecare etaj, fiecare colț, poți admira ordinea, frumusețea interiorului, amplasarea perfectă a lucrurilor.
Așa este și Evanghelia; mulți o privesc și spun: “E frumoasă!” Dar nu au intrat înăuntru pentru a examina frumusețile interioare și nu pot să se folosească de ele, să se bucure și să se folosească de lucrurile care se găsesc în ea. Pentru a cunoaște o casă, trebuie să intri și să folosești camerele care o compun.
Pentru a cunoaște Evanghelia, trebuie să intri, să meditezi detaliile și să pui în practică lucrurile pe care le întâlnești în ea; nu trebuie să intrăm puțin, să-i asimilăm conținutul pentru a înțelege imediat cât de frumoasă, perfectă și mare este această casă? Este cu adevărat casa speranței (Fer. A. CHEVRIER, Fiamma del ceppo: scritti spirituali di Antonio Chevrier, scetli e presentati da Yves Musset, Mazziana, Verona 1988, 45).
2. Tema
Dumnezeu ne iubește mai mult decât tata și mama!
3. Mesajul zilei
A fi orfani, fără familie, și a nu fi iubiți de nimeni este lucrul cel mai trist dintre toate. Fericirea cea mai mare este a avea o familie bună și unită.
Isus, așa cum ne spune Evanghelia de astăzi, participă, binecuvântează și face chiar o minune la nunta a doi tineri
din Cana.
- Dumnezeu ne orientează spre o familie unită, pentru că este iubire. Iubire într-o familie “specială”: Preasfânta Treime. Iubire față de toți oamenii.
Biblia, care este istoria iubirii lui Dumnezeu față de om, folosește multe asemănări pentru a exprima felul în care ne iubește Dumnezeu.
- Dumnezeu iubește omenirea, așa cum un păstor bun își iubește turma, într-atât încât este gata să-și dea chiar și viața pentru a o salva de lupi.
- Dumnezeu iubește omenirea așa cum un viticultor bun își îngrijește via; se gândește întotdeauna la ea, o înconjoară pentru a o apăra, o cultivă pentru a o face să producă mai mult.
- Dumnezeu iubește omenirea așa cum cel mai iubitor tată își iubește fiii: îi îmbrățișează, îi strânge la pieptul său, îi mângâie, îi iubește (Os 11,4ș.u).
- Dumnezeu iubește omenirea mai mult decât o mamă: “Poate o mamă să uite de copilul ei? Chiar dacă s-ar întâmpla aceasta pe pământ, eu nu vă voi uita niciodată!” (Is 49,15)
- Mai presus de toate, Dumnezeu – această imagine este foarte folosită în Biblie pentru a indica iubirea Domnului față de popor – iubește omenirea așa cum cel mai bun logodnic își iubește logodnica, așa cum își iubește soția cel mai bun soț. Ca și în căsătorie, Dumnezeu face o alianță cu omenirea; face din ea o însoțitoare în împărăția sa veșnică; vrea să fie pentru totdeauna cu ea, o “ia în căsătorie”, o apără, o cinstește și o iubește până la moarte și dincolo.
La nunta din Cana există două iubiri:
- cea simplă și binecuvântată a celor doi tineri din sat,
- și cea misterioasă a lui Dumnezeu cu omenirea, cu Biserica.
Viața noastră depinde de două căsătorii:
- una, cea dintre tata și mama…
- cealaltă, dintre Dumnezeu și Biserică, ai cărei fii suntem…
Acest lucru să ne bucure, să ne dea siguranță, angajare pentru a onora aceste două familii ale noastre.
4. Exemple
Pentru Dumnezeu avem o importanță infinită!
Iubirea lui Dumnezeu față de noi este infinită!
a) O fetiță braziliană mi-a povestit într-o zi un fapt pe care nu-l putea uita. Era vorba despre primele ei spovezi. Avea șase ani și cel care o asculta era un dominican bătrân din Rio de Janeiro.
Părintele a întrebat-o într-o zi:
- Pe ce sumă crezi că te-ar vinde Dumnezeu?
Fetița a răspuns cu cifre fabuloase, cele mai mari pentru creierul ei de fetiță, milioane de cruzeiros. După ce a lăsat-o un moment să se piardă în acea înșiruire de cifre, părintele i-a spus grav:
- Dumnezeu nu te va vinde niciodată, niciodată, înțelegi?
Pentru el tu valorezi mult, mult mai mult decât toți banii din lume! După acele întâlniri de la Rio de Janeiro, fetița s-a gândit, s-a gândit, iar gândul ei s-a lărgit, a devenit mai mare decât spațiile infinite ale Braziliei și chiar decât tot universul. Cuprinsă de amețeală, și-a spus că acel Dumnezeu trebuia să fie extraordinar, că trebuia să o iubească infinit dacă pentru el banii valorau atât de puțin în comparație cu ea.
Fetița braziliană, după ce a crescut, mi-a mărturisit că de când avea șase ani nu s-a mai îndoit niciodată de adevăratul Dumnezeu cu față de iubire infinită!… (J. CARDONNEL, Dio e povero, Borla).
b) Într-o zi, un frate cu puțină cultură și cu o sănătate șubredă i-a spus doctului și sfântului Bonaventura:
- Părinte, cât de mult îi invidiez pe cei care sunt sănătoși și inteligenți! Pot să-l iubească mai mult decât mine pe bunul Dumnezeu!
Sfântul i-a răspuns:
- Greșești, frate. Dumnezeu este iubire, și toți, chiar și cei mai simpli, îl pot iubi foarte mult. Ba, mai mult, deseori, cel care nu are sănătate și erudiție poate să aibă o iubire mai puternică și mai curată față de Dumnezeu.
În fața acestui adevăr, sărmanul frate a început să sară în sus de bucurie, a deschis poarta conventului și a început să strige cât îl țineau puterile:
- Ascultați-mă: vă spun un lucru minunat pe care mi l-a spus părintele Bonaventura: și noi, care suntem săraci, bătrâni, ignoranți și bolnavi, putem să înțelegem, să gustăm și să răspundem iubirii lui Dumnezeu!
c) Mulțumesc, Doamne, din toată inima pentru iubirea ta față de noi:
- Ajută-ne să o cunoaștem mai bine… (prin studiul religiei);
- Ajută-ne să o primim mai bine… (prin liturgie și sacramente);
- Ajută-ne să răspundem mai bine… (prin viața noastră).