Predici

1. Introducere

Un copil întâlnea mereu un coleg la o intersecţie de lângă şcoală. Primul care ajungea îl aştepta pe celălalt; sau punea o pietricică pe o bancă din piatră. Dacă pietricica era dedesubtul băncii, însemna că prietenul nu trecuse încă pe acolo şi putea să-l aştepte.

Care dintre trecători, mai ales dacă erau cu maşina sau pe bicicletă, putea înţelege semnificaţia prezenţei sau a absenţei pietricelei de pe bancă, sau măcar să-şi dea seama de existenţa ei? Erau necesari ochii prieteniei, nu numai pentru a şti ce înseamnă acea pietricică, dar şi pentru a o vedea.

Aşa se întâmplă cu semnele pe care Dumnezeu ni le dă în bunătatea sa: e nevoie de ochii prieteniei pentru a le înţelege (O. BESSIERE, Gesù ci precede, Gribaudi, Torino 1976).

2. Tema

Dumnezeu cheamă toate popoarele în împărăţia sa: fericiţi sunt cei care ascultă.

3. Mesajul zilei

Epifania: cuvânt dificil. Înseamnă: manifestare, micuţul Isus se manifestă, se face cunoscut ca promisul Mesia, ca Fiul lui Dumnezeu. Cum? Cui?

Iată o caravană de lumină.

- Caravana magilor.

- De ce caravană de lumină? Pentru că urmează steaua. Pentru că se îndreaptă spre cetatea luminii, Ierusalim, învăţătoare de adevăr religios. Pentru că se îndreaptă spre Isus: lumina lumii. Pentru că este o invitaţie la credinţă adresată evreilor şi tuturor oamenilor.

Iată o caravană a iubirii.

- Dumnezeu îi arată iubirea trimiţând o stea, dar, mai ales, dăruindu-l lumii pe Fiul său, Isus, pentru mântuirea tuturor.

- Magii îşi arată dragostea prin darurile lor: aur, tămâie şi smirnă.

Iată caravana vieţii.

- Viaţa este plină de bucurie, dar şi de obstacole.

- Magii trebuie să facă o călătorie lungă prin deşert… Îndoieli… luări în râs… curse (a lui Irod)… dar nimic nu reuşeşte să-i oprească pe curajoşii magi: îi atrage Pruncul Isus.

Iată o caravană a bucuriei.

- Bucurie, pentru că au primit şi descoperit “semnele”, care sunt semne de credinţă şi de iubire.

- Steaua este semnul iubirii lui Dumnezeu faţă de magi; este semnul iubirii lui Dumnezeu faţă de cei îndepărtaţi; este semnul lui Isus: Mântuitorul tuturor oamenilor.

- Caravana ajunge, în sfârşit, la Isus: “Magii s-au bucurat foarte mult”. Şi, ca expresie a acestei bucurii, i-au oferit aur, tămâie şi smirnă. Aurul arată că Isus este rege. Tămâia arată că Isus este Dumnezeu. Smirna arată că Isus este cu adevărat om, că va trebui să sufere pentru noi.

La drum cu magii.

- Pentru a-i imita pe magi, trebuie să urmăm glasul inimii, adică glasul lui Dumnezeu.

- Trebuie să înţelegem semnele iubirii lui. (Să se facă împreună cu copiii o mică listă de “semne”: frumuseţile creaţiei, sacramentele, gesturile şi obiectele sacre şi, mai ales, unele evenimente din viaţă etc.).

- Însă trebuie să fim atenţi, pentru că nu toate semnele ne duc la Isus. Numai dacă vom fi gata şi atenţi îl vom vedea pe Prunc împreună cu Maria, Mama lui, vom îngenunchea şi îl vom adora cu mare bucurie.

4. Exemple

a) În viaţă e bine să fim atenţi la Dumnezeu… dacă vrem să fim fericiţi.

În jungla din America de Sud nu este uşor să te orientezi. Dar se ştia că într-un loc ascuns era un tezaur care l-ar fi făcut bogat pe oricine ar fi reuşit să-l găsească. Mulţi s-au gândit să-l caute, dar numai de puţin timp s-au găsit elemente utile. S-a propus organizarea unei expediţii. Ba, mai mult, aproape în acelaşi timp, au plecat de la bază doi exploratori, echipaţi şi hotărâţi să găsească tezaurul. După ce a fost parcursă prima parte a drumului, fiecare ar fi trebuit să intre în contact radio cu baza.

Unul dintre cei doi era un expert în pădure şi a vrut să meargă mai departe pe cont propriu: a aruncat chiar şi radio-emiţătorul, pentru a fi mai uşor. Aşa s-a întâmplat ca, în scurt timp, să se piardă; au fost nevoiţi să-l caute pentru a-l salva.

În schimb, celălalt era sigur că nu era singur. Intra deseori în contact cu baza, de unde a plecat chiar un elicopter care controla situaţia de sus. Astfel, unindu-şi propria voinţă de a ajunge la ţintă cu indicaţiile precise pe care le primea de la cel care l-a trimis, Într-un climat de încredere, prietenie şi colaborare, a ajuns la tezaur. Era un tezaur pe care se merita într-adevăr să-l găseşti (A.C.R. di Milano, Tabor, EDB, 15).

Numai urmând semnalele lui Dumnezeu, cu încredere şi cu supunere, îl găsim pe Isus.

b) Un bătrân înţelept, plin de credinţă şi de virtuţi, a fost luat în râs într-o zi de un tânăr lipsit de caracter, pentru că s-a rugat în public lui Dumnezeu:

- Sunteţi atât de retrograd şi superstiţios, încât mai credeţi încă în Dumnezeu? Dar l-aţi văzut vreodată?

- Desigur, dragul meu, nu l-am văzut niciodată în persoană, dar l-am văzut în operele sale minunate! Da, am văzut atotputernicia sa strălucind în stelele cerului; puterea sa manifestată în energia din univers şi în atomi; frumuseţea sa în creaturi; respectul său faţă de libertatea noastră în faptele malefice ale omului; bunătatea sa în viaţa mea.

c) Sfat practic

Procesiunea de la ofertoriu, aşa cum credeţi mai potrivit, să reînnoiască sosirea magilor: “Plini de bucurie, au intrat, l-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama sa, şi au îngenuncheat pentru a-l adora. Apoi şi-au deschis tezaurele lor şi i-au oferit aur, tămâie şi smirnă…”

pr. Pietro Righetto Ritul latin