Predici

1. Introducere

a) Îngerii au privit din cer; contemplau marile minunăţii ale pământului; dar, cu durere, vedeau şi oameni care plângeau cuprinşi de multe, imense dureri.

De aceea, într-o zi, au făcut sfat şi l-au trimis pe unul dintre ei la bunul Dumnezeu pentru a-l ruga:

- Doamne, tu, care doreşti binele oamenilor şi vrei să fii pentru ei un adevărat tată, dă-le un remediu eficace împotriva durerii.

Dumnezeu Tatăl a răspuns:

- Au iubirea! Aceasta poate să le fie suficientă!

b) Florile sunt atât de frumoase, cu petalele lor delicate şi cu parfumul lor încântător, încât oamenii s-au gândit mereu la o origine minunată a lor. O legendă povesteşte cum s-a născut iasomia.

În noaptea în care Pruncul Isus s-a născut la Betleem ningea şi era un frig teribil. Ştiţi deja că în ieslea unde stătea Isus pe paie, măgăruşul şi boul îl încălzeau cu suflul lor… Şi el a adormit dulce, în timp ce alături de el vegheau sfânta Fecioară şi sfântul Iosif.

La un moment dat, o rafală de vânt puternic a lovit peştera şi uşa închisă rău s-a deschis pe neaşteptate. Un val de aer rece şi de zăpadă a intrat în grajd. Imediat, sfântul Iosif a alergat să închidă uşa, dar un fulg de zăpadă se aşezase pe fruntea Pruncului Isus. Temându-se să nu se trezească, sfânta Fecioară s-a aplecat asupra lui şi, cu un sărut, a îndepărtat de pe frunte fulgul alb.

Minune! Acesta s-a topit datorită căldurii buzelor, dar s-a transformat într-o mică floare cu parfum puternic şi cu petale albe ca zăpada.

Iasomia a înflorit din sărutul dat de sfânta Fecioară pe fruntea Pruncului Isus (M. TIBALDI CHIESA).

2. Tema

S-a născut Isus Mântuitorul, Fiul Mariei: s-a născut Regele iubirii. Binecuvântarea lui să fie asupra noastră!

3. Mesajul zilei

Astăzi, Fiul lui Dumnezeu, născut la Betleem, este numit Isus, adică: mântuitor. De ce? Pentru că vine să ne aducă binecuvântarea lui Dumnezeu: mântuirea.

Binecuvântarea lui Dumnezeu.

- La începutul acestui nou an, Tatăl nostru ceresc vrea să ne binecuvânteze într-un mod delicat şi “matern”.

- Binecuvântarea lui Dumnezeu este pentru noi izvor de mântuire, de pace şi de iubire.

- Este o binecuvântare foarte potrivită zilei de astăzi, Anul Nou, sărbătoarea preasfintei Mame a lui Dumnezeu, ziua păcii.

Istoria binecuvântării lui Dumnezeu.

- Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam şi Eva, dar ei au preferat blestemul.

- Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe, şi el a fost începutul unei omeniri înnoite.

- Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham cel credincios, şi el a fost părintele poporului evreu, poporul lui Dumnezeu.

- Dumnezeu a binecuvântat-o pe Maria, şi ea a devenit Mama Domnului.

- Isus este binecuvântarea noastră!

- La sfârşitul vieţii şi al istoriei, pentru ultima dată se vor auzi două cuvinte: “Veniţi, binecuvântaţilor” şi “Plecaţi de la mine, blestemaţilor”.

- Dumnezeul nostru este Dumnezeu care îi binecuvântează întotdeauna pe toţi; moştenesc blestemul doar cei care refuză binecuvântarea lui Dumnezeu.

Isus – binecuvântarea noastră.

- “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”.

- Maria este binecuvântată pentru că îl iubeşte foarte mult pe Dumnezeu, pentru că Domnul este cu ea.

- Ea este mama şi discipolul credincios. “Binecuvântată eşti tu, care ai crezut”.

- Binecuvântata Mamă a lui Dumnezeu ne prezintă binecuvântarea întrupată în Isus.

Concluzie:

- Anul nou, viaţă nouă.

- Cine începe bine este la jumătatea operei.

- Printre fiii binecuvântaţi ai lui Dumnezeu sunt şi eu!

- Cu Maria înfloreşte viaţa şi calea este sigură.

- Binecuvântaţi de Dumnezeu, lucrăm pentru pace.

4. Exemple

a) Chiar şi prin faptele tale mărunte poţi aduce pacea în lume.

Spune-mi: “Cât cântăreşte un fulg de nea?”, l-a întrebat piţigoiul pe porumbel. “Absolut nimic!”, a fost răspunsul.

Atunci, piţigoiul i-a povestit: “Mă aflam pe creanga unui pin, când a început să ningă. Nu era chiar un viscol, ci ningea lin, fără violenţă. Ca un vis.

Întrucât nu aveam nimic altceva de făcut, am început să număr fulgii de zăpadă care cădeau pe creanga pe care stăteam. Au căzut 3 751 952.

Când a căzut al 3 751 953-lea fulg pe creangă, un absolut nimic – cum ai spus tu – creanga s-a rupt”. În acel moment, piţigoiul a plecat.

Porumbelul, o autoritate în materie de pace de pe vremea unui oarecare Noe, s-a gândit un moment şi a conchis pentru sine: “Iată, poate că nu mai este nevoie decât de încă o singură persoană ca să se răstoarne situaţia şi lumea să trăiască în pace”.

b) Maria, Mama lui Isus şi mama noastră, este viaţă şi speranţă.

În viaţa sfântul Giuseppe Cafasso este descrisă o lecţie de catehism pe care o făcea copiilor. Obişnuia deseori să întrebe: “Câte mame aveţi?” De cele mai multe, ori copiii răspundeau că au doar una, şi bunul preot al celor închişi reacţiona imediat: “Nu, nu. Gândiţi-vă bine… Aveţi mai multe”. Câţiva copii şi-au amintit atunci de bunică, mătuşă sau învăţătoare. Şi sfântul insista: “Mă refer la mame adevărate”. Şi, dacă nu reuşeau, după puţin timp exclama: “Ştiţi, dar nu vreţi să îmi spuneţi. Să vedem dacă ghicesc. Aveţi două mame, una este cea care este acasă şi vă iubeşte foarte mult. Cealaltă este cea care stă în cer şi vă iubeşte şi mai mult, sfânta Fecioară. Nu-i aşa că am ghicit?” Copiii spuneau, convinşi, că într-adevăr a ghicit.

c) Confesorul i se adresează unei penitente:

- Vă recomand meditaţie zilnică.

Ea a răspuns:

- Părinte, cum să fac să meditez bine?

Preotul a explicat:

- Este suficient să faceţi cum făcea sfânta Fecioară, care medita profund faptele vieţii lui Isus. De exemplu, suntem în preajma Crăciunului. Aşezaţi-vă în faţa ieslelor şi priviţi îndelung paiele, ieslea, animalele, păstorii etc. După cincisprezece zile, revenind penitenta sa, confesorul a întrebat:

- Aşadar, aţi încercat să meditaţi despre iesle?

Femeia a răspuns cu simplitate:

- Da, părinte; dar nu pot continua: rămân mereu la paie! Este atât de emoţionant să mă gândesc că patul lui Isus a fost o mână de paie; găsesc aici adevăr şi sentimente atât de frumoase, încât nu pot să trec mai departe: atât de mare este tulburarea care mă cuprinde!

pr. Pietro Righetto Ritul latin