Start > Ritul latin > Sfânta Familie

Sfânta Familie

6 February 2010
1,310 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica I-a după Crăciun - Sfânta Familie (Anul C)

1. Introducere

Trei tineri africani au fost introduși în sala reuniunilor. Șeful era așezat în capăt, înconjurat de războinici bătrâni. Tinerii s-au apropiat.

- Timp de șase zile – a spus el, vorbind lent – ați fost lăsați în pădure pentru a vă pune la încercare calitățile, pentru ca noi să putem vedea dacă sunteți demni să fiți considerați războinici. V-ați întors sănătoși și teferi, în ciuda miilor de pericole. Dar nu este de ajuns. Ce ați făcut pentru a vă merita numele de războinici?

În tăcerea atentă a oamenilor tribului, tinerii și-au povestit acțiunile. Unul omorâse un leopard, celălalt se luptase cu un piton. Numai al treilea dintre tineri nu a vorbit.

- Și tu, Mamadu, ce ai făcut? a întrebat șeful.

- Am luat un urcior de miere de la albine sălbatice, a răspuns supus Mamadu.

Tinerii au zâmbit. Ce mare lucru era să furi miere de la albine? Era nevoie de răbdare, chiar curaj, dar nu era o dovadă demnă de un războinic al tribului.

- De ce ai luat miere și nu ai vânat un animal feroce? a întrebat șeful.

- Știi, a răspuns Mamadu, părinții mei sunt bătrâni și bolnavi; trebuia să mă gândesc la ei și am făcut-o aducându-le miere.

Șeful s-a ridicat. A întins sulița către Mamadu și a spus:

- Ia-o, pentru că, dintre toți, tu ești cel mai demn. Înainte de a fi vânător, un om trebuie să fie om. Și este un singur mod de a afla când e așa: când pune deasupra a orice iubirea și respectul față de propriii părinți (ALBERTO MANZI).

2. Tema

În familia noastră retrăiește sfânta Familie din Nazaret.

3. Mesajul zilei

Cu copiii în descoperirea mesajului sărbătorii de astăzi. “Întotdeauna te simți bine în familie, când există iubire, dar, mai ales, de Crăciun… Pentru a face mai mare bucuria noastră în familie, Biserica ne prezintă astăzi sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif.

- Dacă acești oaspeți sfinți ar veni acasă la noi, ce ne-ar spune? (Multe lucruri, dar, mai ales, unul: e mai bine să trăim împreună cu Dumnezeu!)

- Câte familii avem? Câți tați, mame, frați etc.? (O familie umană, una divină… doi tați: cel de pe pământ și cel din ceruri).

- Familia lui Isus a fost fericită sau nefericită? (A amestecat bucuria cu plânsul, ca și cele mai multe dintre familiile noastre. Să se facă o referință la Evanghelia de astăzi: Isus este lumină și mântuire pentru cine îl primește…).

- Familia lui Isus a fost săracă sau bogată? (Săracă din punct de vedere material, foarte bogată în iubire).

- Ce trebuie să facem pentru ca în toate familiile noastre să domnească iubirea? (În iubirea tatălui și a mamei, prin sacramentul Căsătoriei, este iubirea lui Dumnezeu… și casa noastră devine asemenea Familiei din Nazaret, ca o mică Biserică!).

Câte probleme sunt în toate familiile!

- Sunt copii care nu au o familie. Sunt familii care nu au o casă locuibilă… Cheltuielile, locul de muncă, studiul și atâtea preocupări care tulbură deseori seninătatea părinților și a fiilor. Dar mai sunt și momente de bucurie: o sărbătoare, tata și mama care se întorc de la muncă, prieteni care sosesc, un botez, vacanța etc.

- Există oboseala de fiecare zi, dar iubirea poate să dea curaj pentru a depăși dificultățile. Există nerăbdarea și oboseala, dar mai există și iertarea și pacea. (Să se facă referință la virtuțile “familiei”, arătate în a doua lectură).

- Există momente pentru a discuta, pentru a asculta, pentru a ne ruga.

Familiile creștine au primit un dar care ar trebui să-i însoțească pe părinți și pe copii în viață: este iubirea de tată și mamă, pe care Domnul a binecuvântat-o în ziua nunții.

- Căsătoria este un semn mare, un sacrament, care face prezentă în familii iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

- Toți cei din familie pot să aibă harul Domnului Isus: puterea, asemenea lui; curajul, răbdarea și iubirea.

În familie trebuie să învățăm să nu luăm totul pentru noi înșine, ci să ne gândim și la binele altora.

- Împreună trebuie să căutăm momentele cele mai bune pentru rugăciune, trebuie să învățăm să-l iubim pe Dumnezeu Tatăl și să-i respectăm ca frați pe toți oamenii.

- Care este datoria ta în familie?

4. Exemple

Chiar dacă toți ți-ar spune: “Nu ești bun de nimic!”, amintește-ți că Isus îți va spune întotdeauna: “Pentru mine ești bun la toate; pentru mine tu ești mare!”.

a) Se poate întâmpla ca învățătorul să-i spună unui copil dificil: “Nu ești bun de nimic!”

Ca mama obosită să-ți spună: “Nu ești bun de nimic!”

Ca vecinul nervos să-ți spună: “Nu ești bun de nimic!”

Prin faptul că aude aceasta, chiar dacă nu este adevărat, copilul va ajunge să nu fie bun de nimic, pentru că nimeni nu a crezut că este bun la ceva (FAVREAU-MAGNE, Messaggi per la vita, Dehoniane).

b) A fost odată, cu mult timp în urmă, într-un sat mic, atelierul unui tâmplar. Într-o zi, în timp ce stăpânul lipsea, toate instrumentele sale de lucru au ținut un mare sfat.

Ședința a fost lungă și animată, uneori chiar vehementă. Era vorba despre excluderea din onorata comunitate a ustensilelor a unui anumit număr de membri.

Cineva a luat cuvântul: “Trebuie să-l eliminăm pe fratele nostru ferăstrău, pentru că mușcă și scrâșnește din dinți. Are caracterul cel mai mușcător de pe pământ”.

Un altul a intervenit: “Nu putem să o ținem în mijlocul nostru pe sora noastră rindeaua: are un caracter atât de tăios și pedant, încât jumulește tot ce atinge”.

“Fratele ciocan – a protestat un altul – are un caracter apăsător și violent. L-aș defini un zdrobitor. Modul său de a bate continuu este antipatic și îi calcă pe toți pe nervi. Să-l excludem!”

“Și cuiele? Poți trăi cu ființe atât de înțepătoare? Să plece! Și pila și rașpa. A trăi cu ele înseamnă o neînțelegere continuă. Să alungăm și glaspapirul, a cărei unică rațiune de a fi pare cea de a-l zgâria pe aproapele!”

Așa discutau, cu o însuflețire tot mai mare, instrumentele tâmplarului. Vorbeau deodată. Ciocanul voia să excludă pila și rașpa, acestea voiau, la rândul lor, să excludă cuiele și ciocanul, și tot așa. La sfârșitul ședinței, toți îi excluseseră pe toți.

Reuniunea a fost întreruptă brusc de sosirea tâmplarului. Toate ustensilele au tăcut în momentul în care au văzut că se apropia de bancul de lucru. Omul a luat o scândură și a tăiat-o cu ferăstrăul mușcător. A finisat-o cu rindeaua, care jumulește tot ce atinge. Sora secure, care rănește crud, sora rașpilă, cu limba ascuțită, fratele glaspapir, care rașchetează și zgârie, au intrat în acțiune imediat după aceea.

Tâmplarul a luat apoi surorile cuie cu caracter înțepător și ciocanul care lovește.

S-a folosit de toate instrumentele sale cu caracter rău pentru a face un leagăn. Un leagăn foarte frumos pentru a primi un copil care urma să se nască, pentru a primi viața (B. FERRERO, Cerchi nell’aqua, L.D.C).

d) Concluzie: “Nu disprețui pe nimeni, stimează pe fiecare din familia ta, pentru ca în ea să fie puțin din iubirea care era în familia lui Isus!”

Ritul latin