Start > Ritul latin > Duminica 32-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica 32-a de peste an (B) – lectio divina

21 November 2009
808 afișări

TEXTUL BIBLIC: Marcu 12,38-44

Isus îi avertizează mulțimea și pe ucenicii săi

38 În acel timp, Isus învăța mulțimea spunând:

«Feriți-vă de cărturari, căci le place să umble îmbrăcați în haine lungi, să fie salutați de lume prin piețe, 39 să stea pe primele locuri în sinagogi și în locurile de frunte la ospețe. 40 Toacă avutul văduvelor și fac rugăciuni lungi numai de ochii lumii. Pentru aceasta vor fi și mai aspru condamnați».

Ofranda văduvei sărace

41 Isus se așezase în fața sălii tezaurului și privea mulțimea care arunca bani în casetă. Mulți dintre cei bogați veneau și puneau sume mari. 42 A venit și o văduvă săracă și a pus două monede mici. 43 Isus i-a chemat la sine pe ucenici și le-a spus:

- Vă spun adevărul: această văduvă săracă a pus în casetă mai mult decât toți ceilalți. 44 Căci toți au pus din ceea ce aveau de prisos; pe când ea, cu toată sărăcia ei, a dat tot ce avea: strictul necesar pentru viață.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Relatarea evanghelică de astăzi are două părți bine diferențiate și în același timp legate de cuvântul cheie “văduvă”, cu care se încheie ultima secțiune din prima parte, dând origine celei de-a doua secțiuni.

- Versetele 38 la 40: judecata lui Isus cu privire la cărturari.

- Versetele 41 la 44: ofranda văduvei.

În prima parte Domnul îi instruiește mulțimea numeroasă care-l ascultă cu plăcere (Mc 12,37). Prima învățătură dezvăluie atitudinea cărturarilor sau învățătorilor Legii, cărora le place să fie în centru în toate, însă care nu sunt coerenți cu învățăturile din aceeași Lege și comit nedreptate împotriva văduvelor furând sau luându-le bunurile… Domnul va fi mult mai riguros în judecata lui cu privire la ei…

În partea a doua Isus apare ca un mare observator. Se uită la casetele pentru ofrande unde mulțimea aruncă bani. Observă că mulți bogați pun sume mari de bani. Însă în același timp vede că o văduvă pune două monede de mică valoare. Aici apare învățătura pentru ucenicii lui. Afirmă fără ocolișuri că văduva săracă a dat mai mult decât toți bogații… Și clarifică pentru ce: în timp ce bogații au dat ceea ce le prisosea, văduva săracă a dat ceea ce avea pentru a trăi.

Să ținem cont de faptul că în epoca lui Isus numai bărbatul muncea “în afara casei”. Atunci când o femeie rămânea văduvă nu se întorcea la casa ei paternă și dacă nu avea băieți care s-o poată întreține, rămânea la îndemâna “carității” celorlalți. Nu existau nici instituții, nici ONG-uri care să se ocupe de ele. De mai multe ori în VT, de asemenea în NT, apare expresia “săraci, orfani și văduve” ca aceia pe care Dumnezeu îi privilegiază și de aceea reclamă grijă și ocrotire specială pentru că realmente fac parte din categoria celor pe care azi i-am numi “frați mai nevoiași” sau săraci.

Pentru a ține cont: Monedele pe care le pune văduva săracă sunt doi leptoni. Leptonul era o monedă greacă din cupru numite și obol. Cei doi leptoni echivalează cu un quadrant (monedă romană) care este 1/64 dintr-un dinar (monedă romană) care era salariul acordat pentru o zi de muncă. Să facem calculul împărțind la 64 salariul oficial pe o zi al unui muncitor din țara noastră… Vom vedea că este foarte mică suma…

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 23,6-7; Lc 20,45-47; Lc 21,1-4; Lc 11,43.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicționar cuvântul “Văduvă”.

Întrebări pentru lectură

- Ce face Isus?

- Cui vorbește? Ce le spune?

- Ce le plăcea învățătorilor Legii sau cărturarilor să facă?

- Ce anume era realmente rău?

- Cum se comportau cu văduvele?

- Cum îi va trata Dumnezeu pentru această atitudine?

- Unde se află Isus în partea a doua a relatării?

- Ce vede atunci când stă în fața casetelor pentru ofrande?

- Ce fac oamenii bogați?

- Ce face văduva săracă?

- Ce spune după aceea Isus ucenicilor săi?

- Cum valorizează Isus realitatea? Ce criterii folosește pentru a valoriza pe oamenii bogați și pe văduva săracă?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- Încă o dată putem să ne întrebăm: ascult eu cu sinceritate învățătura lui Isus?

- Cine ar putea să fie astăzi cărturarii “răi” sau învățătorii Legii “răi”?

- Îmi place “să-mi însușesc” ceea ce nu am și ceea ce nu sunt? În ce măsură am atitudinea acestor învățători ai Legii?

- Sunt coerent în viața mea zilnică? Sau tind să fac răul (“să fur avutul văduvelor”), și apoi să pretind că sunt în exterior un “creștin bun” (“fac rugăciuni lungi”)?

- În ce anume pot să cresc în viața mea, sub acest aspect?

- Ce impact are asupra mea atitudinea de observație a lui Isus? Sunt observatorul “lucrurilor din viață”? Mă opresc să privesc în mod serios cum face Domnul sau trec pe lângă toate fără a lua contact cu nimic…?

- Care sunt “bogățiile” mele astăzi? Gândiți-vă la: bogățiile religioase (cunoașterea lui Dumnezeu, participarea la Biserică), bogățiile familiare (părinții, frații, bunicii mei), bogățiile culturale (instruirea, faptul că știu să citesc și să scriu, faptul că pot admira un tablou, faptul că ascult o muzică bună), bogățiile umane (capacitatea de a asculta, faptul de a ști să dau sfaturi), bogățiile materiale (lucruri, casă, bicicletă, mașină), bogățiile sociale (prieteni, locuri în care să mă inserez)…

- Caut să împart aceste bogății sau dau ceea ce-mi prisosește pentru “a fi liniștit”?

- Am capacitatea de “a da” și de “a mă dărui” cu puținul pe care-l am și puținul care sunt?

- Cum sunt criteriile de valorizare în viața mea? Măsor după cantitate, după volum, după măreția aparentă…?

- Ce-mi lipsește pentru a învăța să valorizez așa cum valorizează Isus?

- În ce situații speciale din viața mea va trebui să privesc astăzi mai mult inima și ceea ce poate să dea celălalt?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune propunem o frază foarte profundă și semnificativă care luminează clar reflecția noastră asupra Cuvântului lui Dumnezeu:

TREBUIE DAT PÂNĂ CÂND DOARE…

Se referă la ceea ce trebuie dat celor care au nevoie de ceva, vreo bogăție pe care eu o pot da. Fraza este foarte cunoscută și este atribuită ori sfântului Albert Hurtado (1901-1952) sau Fericitei Tereza de Calcutta (1910-1997)… Poate fi a celor doi în formă independentă… oricum ceea ce e important: a putea trăi capacitatea de a da și a ne dărui în propria existență până la extrem.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza acest Cuvânt pe care-l medităm poate fi utilă folosirea verbului “a da” care apare în fraza pe care o medităm, și mai ales în versetul 43 unde Isus valorizează ceea ce a dat văduva: “a dat mai mult decât toți bogații”…

Putem să-l interiorizăm astfel:

- Doamne, vreau să dau viața mea pentru ca ceilalți oameni să te cunoască…

- Doamne, vreau să dau timpul meu pentru ca mulți să fie ucenicii tăi…

- Doamne, vreau să dau capacitatea mea de ascultare pentru a împărtăși drama fraților mei…

- Doamne, vreau să dau sfat de pace și de răbdare celui care nu are seninătate în inima sa…

- Doamne, vreau să dau

- Doamne, vreau să dau

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Conjugarea verbului “a da” în acel aspect al vieții mele care descopăr că realmente lipsește.

Propunere comunitară

- Căutați împreună cu grupul tău de prieteni “să dați” parte din timpul vostru pentru a ajuta pe cineva care are nevoie de ajutor. Poate să fie o acțiune de tip social în vreo școală mică sau în vreo sală multifuncțională. De exemplu a face curățenie, a aranja, a vărui… Dedicați din timpul propriu de odihnă sau de distracție pentru a face ceva asemănător… A da până când doare…

Ritul latin