Start > Ritul latin > Duminica IV – Advent (C)

Duminica IV – Advent (C)

17 November 2009
804 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a IV-a din Advent (Anul C)

În acele zile, Maria a pornit în grabă către o cetate din ținutul muntos al Iudeii. Ajunsă acolo, a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit pruncul în sânul ei. Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas tare: “Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău. Și de unde mie fericirea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci, iată, cum au ajuns la urechile mele cuvintele salutului tău, a tresărit de bucurie pruncul în sânul meu. Fericită ești tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ție de Domnul”. (Lc 1,39-45)

În ajunul Crăciunului sfânta Biserică ne invită să contemplăm un admirabil tablou pictat de către sfântul Luca în evanghelia sa: vizita sfintei Fecioare făcută verișoarei sale mai vârstnice, Elisabeta.

Plecată de la Nazaret imediat după buna vestire a îngerului Gabriel, Maria este plină de misterul Aceluia care locuiește în sânul ei. Cea binecuvântată între femei se știe a fi Arca noului Legământ. Într-adevăr, întâlnirea dintre Maria și Elisabeta simbolizează întâlnirea dintre Isus și Ioan Botezătorul, între Vechiul și Noul Testament. Ioan Botezătorul, încă din sânul mamei sale, recunoaște cu bucurie (prin tresăltare sa) prezența Mântuitorului. Elisabeta îi împrumută fiului ei glasul pentru ca acesta să-și exprime recunoștința printr-o declarație profetică. Binecuvântarea sa este nu doar o urare, ci mai ales o afirmație. O astfel de atitudine este cea a unei prorocițe care prevestește misiunea de mai târziu a fiului ei, aceea de ultim profet (Lc 7,28 și 16,16). Maria este întâmpinată astfel de către Elisabeta întrucât rodul trupului ei este binecuvântat și întrucât ea este Maica Domnului.

Vizita este, prin urmare, mai mult decât o simplă vizită de curtoazie a sfintei Fecioare făcută verișoarei sale. Ea simbolizează vizita pe care Domnul o face poporului său. Tocmai de aceea uimirea Elisabetei poate fi înțeleasă ca fiind generată de condescendența lui Dumnezeu; cel mai de seamă vine către cel mai neînsemnat.

Așa cum Dumnezeu a vizitat poporul său prin Maria, ne vizitează și pe noi astăzi prin acest Cuvânt proclamat și prin sfintele Taine, iar în curând prin celebrarea Crăciunului, iar când El sosește la noi, ne umple de uimire și de bucurie. În plus, așa cum Maria a devenit prin credința sa Maica Domnului, tot astfel Dumnezeu nu va veni la noi – și prin noi nu va ajunge la alții – decât prin credință. Mântuirea nu îi atinge decât pe cei care cred în El.

Ritul latin