În acele zile, Maria a pornit în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudeii. Ajunsă acolo, a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit pruncul în sânul ei. Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas tare: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău. Şi de unde mie fericirea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci, iată, cum au ajuns la urechile mele cuvintele salutului tău, a tresărit de bucurie pruncul în sânul meu. Fericită eşti tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul”. (Lc 1,39-45)

În ajunul Crăciunului sfânta Biserică ne invită să contemplăm un admirabil tablou pictat de către sfântul Luca în evanghelia sa: vizita sfintei Fecioare făcută verişoarei sale mai vârstnice, Elisabeta.

Plecată de la Nazaret imediat după buna vestire a îngerului Gabriel, Maria este plină de misterul Aceluia care locuieşte în sânul ei. Cea binecuvântată între femei se ştie a fi Arca noului Legământ. Într-adevăr, întâlnirea dintre Maria şi Elisabeta simbolizează întâlnirea dintre Isus şi Ioan Botezătorul, între Vechiul şi Noul Testament. Ioan Botezătorul, încă din sânul mamei sale, recunoaşte cu bucurie (prin tresăltare sa) prezenţa Mântuitorului. Elisabeta îi împrumută fiului ei glasul pentru ca acesta să-şi exprime recunoştinţa printr-o declaraţie profetică. Binecuvântarea sa este nu doar o urare, ci mai ales o afirmaţie. O astfel de atitudine este cea a unei prorociţe care prevesteşte misiunea de mai târziu a fiului ei, aceea de ultim profet (Lc 7,28 şi 16,16). Maria este întâmpinată astfel de către Elisabeta întrucât rodul trupului ei este binecuvântat şi întrucât ea este Maica Domnului.

Vizita este, prin urmare, mai mult decât o simplă vizită de curtoazie a sfintei Fecioare făcută verişoarei sale. Ea simbolizează vizita pe care Domnul o face poporului său. Tocmai de aceea uimirea Elisabetei poate fi înţeleasă ca fiind generată de condescendenţa lui Dumnezeu; cel mai de seamă vine către cel mai neînsemnat.

Aşa cum Dumnezeu a vizitat poporul său prin Maria, ne vizitează şi pe noi astăzi prin acest Cuvânt proclamat şi prin sfintele Taine, iar în curând prin celebrarea Crăciunului, iar când El soseşte la noi, ne umple de uimire şi de bucurie. În plus, aşa cum Maria a devenit prin credinţa sa Maica Domnului, tot astfel Dumnezeu nu va veni la noi – şi prin noi nu va ajunge la alţii – decât prin credinţă. Mântuirea nu îi atinge decât pe cei care cred în El.