Predici

1. Introducere

Un domn se ducea în biserică şi petrecea ore întregi în rugăciune. Nişte prieteni de-ai lui au început să îl ia în râs. Într-o zi, le-a spus:

- Prieteni, am pe umeri un proces mare. Dacă îmi merge rău, sunt ruinat pentru totdeauna. Dar l-am întâlnit pe judecător şi m-a invitat cu amabilitate acasă la el pentru a studia planul de apărare. Ce spuneţi: trebuie să merg?

Ei au răspuns:

- Sigur că trebuie să mergi! Este mai bine decât să îţi pierzi timpul în biserică!

Şi atunci:

- La asta m-am gândit şi eu! Dragi prieteni, Judecătorul meu stă chiar în biserică. Aş fi nebun dacă nu m-aş duce acolo ca să mă pun de acord cu el înainte de proces! (M. Bosco).

2. Tema

Binele meu este să stau aproape de Dumnezeu, în Domnul Dumnezeu îmi pun speranţa… şi pentru viitor!

3. Mesajul zilei

Uneori, în momente de tăcere a inimii, ne punem aceste întrebări: “De ce mor oamenii? Cum se va sfârşi această lume? Cum va fi viitorul nostru?”

- Despre viitor nu ştim cu siguranţă nimic, cu excepţia că este în mâinile şi în inima lui Dumnezeu, adică în siguranţă, în iubirea lui Dumnezeu Tatăl.

La moartea noastră va fi judecata lui Dumnezeu:

- Fericiţi cei care vor putea să se prezinte în faţa Domnului ca adevăraţi prieteni ai săi, cu inima şi cu mâinile pline de milostivirea sa, primită cu un răspuns al propriei iubiri şi al propriei bunăvoinţe.

- Aşadar, suntem trimişi să intensificăm pregătirea noastră, deschiderea şi corespunderea noastră, munca noastră: nu suntem într-o sală de aşteptare, de exemplu, în aşteptarea dentistului, unde se răsfoiesc reviste şi se pierde timpul.

- Suntem într-un şantier în care toţi lucrează pentru clădirea… lui Dumnezeu.

- “Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul”.

- Pentru noi există o asigurare minunată: Isus Mântuitorul va fi mereu cu noi.

- Prin Duhul său, ne va ajuta în eforturi, în persecuţii, în incertitudini, în momentele de criză.

- Victoria finală asupra răului şi asupra morţii este sigură şi este a sa! Dar trebuie să acceptăm compania lui, să-l primim ca prieten.

Zilele care preced o mare sărbătoare sunt zile de aşteptare plină de nerăbdare.

- Sunt multe lucruri de pregătit şi se pregustă bucuria care ne aşteaptă…

- Pentru oameni, Domnul a pregătit o sărbătoare fără sfârşit. Isus a descoperit-o prietenilor săi la ultima cină – şi ne-o va descoperi nouă tuturor, care actualizăm cina de pe urmă;

- “Pentru voi eu pregătesc o împărăţie aşa cum Tatăl meu mi-a pregătit mie, ca să puteţi rămâne la masa mea, în împărăţia mea pentru totdeauna!”

În aşteptarea venirii sale, adică la manifestarea deplină, noi avem o siguranţă: iubirea Domnului faţă de noi şi pentru totdeauna!

- Dacă vrem să participăm într-o zi pe deplin la triumful lui Isus, împreună cu mama lui, cu toţi sfinţii şi cu cei dragi ai noştri care ne-au precedat cu semnul credinţei, trebuie astăzi să luptăm cu el pentru o lume mai bună.

Patru lucruri viitoare:

- moartea: nimic nu este mai sigur;

- judecata: nimic nu este mai drept;

- iadul: nimic nu este mai teribil;

- paradisul: nimic nu este mai frumos (atribuit sfântului Bernard de Clairvaux).

4. Exemple

Omul va învăţa să trăiască bine când va învăţa să moară bine! (Leonardo da Vinci)

a) Cândva, principii aveau la curte un bufon, un comic care, prin ghiduşiile lui, avea datoria de a-i înveseli pe toţi, dar, în acelaşi timp, şi să dea de gândit prin gesturi asupra adevărurilor importante.

Într-o zi, un principe i-a spus bufonului său:

- Eşti extraordinar: spui prostii atât de mari încât este imposibil să găsesc un bufon mai prost decât tine!

Răspunsul bufonului:

- Şi totuşi, alteţă, eu cunosc pe cineva mai prost decât mine!

- Când mi-l prezinţi? a întrebat regele.

- Cât de curând posibil, a răspuns curiosul comic.

Nu cu mult timp mai târziu, principele s-a îmbolnăvit şi bufonul s-a dus să-l viziteze.

Principele era trist, pentru că simţea că îi scad puterile. Bufonul, cu o simplitate plină de înţelepciune, l-a întrebat pe principe:

- Ştiţi, domnul meu, peste puţin timp va trebui să faceţi o călătorie lungă?

- Nu, nu ştiu.

- Ştiţi cel puţin unde aţi putea ajunge?

- Nu! Chiar că nu ştiu.

- Normal că nu aţi făcut pregătiri, nu?

- Nu, nici o pregătire, a răspuns principele.

Atunci, înţeleptul bufon a spus:

- Principe, în sfârşit pot, aşa cum v-am promis cândva, să vă arăt un bufon mai prost decât mine! Sunteţi dumneavoastră, iubitul meu principe! Într-adevăr, sunteţi pe punctul de a face cea mai lungă călătorie din viaţă şi nu ştiţi nici încotro vă îndreptaţi şi nici nu v-aţi pregătit!

b) Francisc Borgia era duce de Candia şi unul dintre cele mai mari personaje ale Spaniei din anii 1500.

Pe când era încă tânăr, când a murit frumoasa împărăteasă Isabela şi trupul ei a fost dus în Granada, Francisc, mare îndrăgostit de regină, pentru identificare a trebuit să fie martor la deschiderea sicriului. Privelişte oribilă, vedere respingătoare! Toţi cei prezenţi s-au strâmbat şi s-au îndepărtat.

Ducele s-a oprit, a privit îndelung acel trup, cândva foarte frumos şi iubit, şi acum deformat de putrezire. S-a gândit: “Era o suverană frumoasă şi puternică; era o femeie de spirit şi cultură! Acum nu mai este! Aşa ne transformă pe toţi moartea. Doar tu, Doamne, eşti puternic şi nemuritor!”

Aşadar, a părăsit toate lucrurile care nu contează pentru veşnicie şi şi-a consacrat toată viaţa slujirii lui Dumnezeu în Societatea lui Isus şi a devenit sfânt.

c) Acest episod s-a întâmplat la Roma, cu peste patru sute de ani în urmă. Pe terenurile sportive de lângă casa părinţilor iezuiţi, câţiva copii măricei se jucau. Deodată, unuia dintre ei i-a venit o idee ciudată: s-a gândit să îi întrebe pe prieteni ce ar fi făcut dacă ar fi aflat că peste o jumătate de oră ar fi trebuit să moară. La această întrebare s-au oprit din joacă, reflectând un moment şi au început să vorbească. Unul a spus că s-ar fi dus în biserică să se spovedească. Altul a răspuns:

- M-aş duce în faţa altarului şi acolo, aproape de Isus, aş aştepta moartea.

Au mai fost şi alte răspunsuri. La sfârşit, a venit şi răspunsul cel mai original:

- Eu aş continua să mă joc, a răspuns sfântul Alois Gonzaga.

Care a fost răspunsul cel mai bun?

Toate răspunsurile păreau bune. Cu toate că răspunsurile precedente au fost bune şi corecte, acesta din urmă a fost cel mai frumos. Poate exista o viaţă mai frumoasă decât cea în care fiecare zi şi în fiecare ceas al zilei şi al nopţii, în muncă sau în joacă, suntem gata să îl întâlnim cu bucurie pe Isus Cristos? (S.J. Klimek).

pr. Pietro Righetto Ritul latin