Predici

1. Introducere

Abia ieşit din închisoare, unde a stat 23 de ani, episcopul chinez de Canton (mort în 1995) a povestit câteva dintre nenumăratele sale suferinţe. La întrebarea cum a putut persevera, a răspuns: “Isus nu părăseşte”.

“Prin pătimire şi cruce, Părinte, l-ai făcut să intre în slava învierii pe Cristos, Fiul tău, şi l-ai chemat la dreapta ta, rege nemuritor al secolelor şi Domn al universului” (Rug. Euh.).

2. Tema

Isus m-a iubit şi s-a jertfit pe sine pentru mine.

3. Mesajul zilei

De pe cruce primim exemplu pentru toate virtuţile (schemă luată de la sfântul Toma de Aquino).

Dacă vrei un exemplu de caritate, aminteşte-ţi: “Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta: să-şi dea viaţa pentru proprii prieteni” (In 15,13).

- Acest lucru l-a făcut Cristos pe cruce. Şi, prin urmare, dacă el şi-a dat viaţa pentru noi, nu trebuie să ne fie greu să suportăm orice rău pentru el.

Dacă vrei un exemplu de răbdare, găseşti unul cât se poate de bun pe cruce.

- Într-adevăr, răbdarea este considerată mare în două circumstanţe: fie când cineva suportă cu răbdare mari nenorociri, fie când sunt suportate nenorociri care ar fi putut fi evitate, dar nu au fost.

- Cristos ne-a dat pe cruce un exemplu atât dintr-un punct de vedere, cât şi din celălalt. Într-adevăr, “când suferea nu ameninţa” (1Pt 2,23), şi ca un miel a fost dus la moarte şi nu şi-a deschis gura (cf. Fap 8,32).

- Aşadar, mare este răbdarea lui Cristos pe cruce: “Cu statornicie să alergăm la lupta ce ne aşteaptă, cu ochii îndreptaţi la Isus, întemeietorul şi împlinitorul credinţei. În locul bucuriei ce i se oferea, el a îndurat crucea, fără a ţine seamă de înjosire, iar acum şade la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr 12,2).

Dacă vrei un exemplu de umilinţă, priveşte-l pe cel răstignit:

- într-adevăr, Dumnezeu fiind, a permis să fie judecat sub Ponţiu Pilat şi să fie răstignit.

Dacă vrei un exemplu de ascultare, urmăreşte-l pe cel care s-a făcut ascultător Tatălui până la moarte:

- “După cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au devenit păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unuia, o mulţime vor deveni drepţi” (Rom 5,19).

Dacă vrei un exemplu de dezlipire de lucrurile pământeşti, urmăreşte-l pe cel care este regele regilor şi Stăpânitorul stăpânitorilor, “în care sunt ascunse toate tezaurele înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col 2,3).

- El este gol pe cruce, batjocorit, scuipat, lovit, încoronat cu spini, adăpat cu fiere şi oţet.

- Nu-ţi lega, aşadar, inima de haine şi de bogăţii, pentru că “şi-au împărţit între ei hainele mele” (In 19,24);

- nu te lega de onoruri, pentru că am îndurat jigniri (cf. Is 53,4);

- nu te lega de demnitate, pentru că, făcând o coroană de spini, mi-au pus-o pe cap (cf. Mc 15,17);

- nu te lega de plăceri, pentru că “atunci când mi-a fost sete mi-au dat să beau oţet” (Ps 68,22).

-

4. Exemple

Şi astăzi sunt unii care slăvesc crucea lui Isus.

Părintele Amelio Grotti din PIME povesteşte:

De cinci zile trăiesc viaţa dură de prizonier, când în adâncul nopţii aud plânsul sfâşietor al unei fetiţe şi imediat după aceea vocea sufocată a mamei care o îndeamnă să se liniştească. Era Siao-Mei, micuţa de trei ani şi jumătate, botezată de mine cu un an înainte. Mama a fost închisă cu fiica ei, pentru că s-a opus împreună cu alte nouă persoane poliţiei care îl arestase pe episcop, victimă a unei provocări a gărzilor roşii.

Aşa începea agonia fetiţei şi disperarea mamei. O agonie ce consta în plâns, foame, insomnie. Toţi cei din închisoare erau îndureraţi şi consternaţi din această cauză. Probabil şi directorul. De aceea, în a cincea zi i-a spus mamei:

- Nu te doare inima pentru micuţă? De ce nu te hotărăşti? Îmi este suficient să promiţi că vei spune că nu mai eşti creştină şi că nu vei mai merge la biserică, ca să te pot elibera împreună cu fetiţa.

Femeia, disperată, a promis şi a fost eliberată.

După două săptămâni a fost nevoită să urce pe un podium şi, în faţa a zece mii de persoane a fost constrânsă să proclame:

- Nu mai ascult de episcop, nu mai sunt creştină.

Micuţa Siao-Mei a spus:

- Mamă, astăzi Isus nu mai este mulţumit de tine.

Stânjeneala mamei era enormă şi a vrut să se justifice:

- Micuţa mea, în închisoare nu vrei să stai, plângi! Din iubire faţă de tine am fost nevoită să spun acele cuvinte!

Iar Siao-Mei:

- Mamă, îţi promit: dacă este pentru Isus, nu voi mai plânge în închisoare.

Mama a izbucnit în lacrimi şi şi-a strâns fetiţa la piept. S-a dus în fugă la un preot încă liber, pr. Giovanni Carbone, pentru a se spovedi de apostazia ei. Dezlegată, s-a dus să se predea directorului închisorii:

- Tu, din iubire faţă de fetiţă, m-ai făcut să spun lucruri pe care nu le puteam spune, dar fetiţa mea este mai tare decât mine.

Aşa au fost aruncate din nou în închisoare. Siao-Mei nu mai plângea. Directorul, înduioşat de curajul micuţei, i-a permis să se plimbe liberă prin închisoare.

Într-o zi, Tu Zin Yuen, o tânără de 18 ani care făcea cu rândul cu alte creştine ca să meargă la închisoare pentru a încerca să îi ajute pe fraţii de credinţă închişi, a văzut-o pe fetiţă printre gratii şi a chemat-o.

- Siao-Mei, aşteaptă pentru că acum mătuşa merge să-ţi cumpere ceva.

Puţin mai târziu, Ta Zin Yuen i-a dat o batistă plină cu alune, spunându-i:

- Du-le mamei tale ca să îţi dea câteva din când în când.

Şi aşa a făcut!

Mama a găsit înăuntru un bileţel: “Pregătiţi fetiţa pentru că vrem să vă aducem Împărtăşania!”

Imediat, mama a instruit fetiţa ce trebuia să facă pentru ca Isus să nu fie profanat.

- Ştiu că în Ostie este Isus şi dacă paznicul va încerca să mi-o ia, o voi mânca, asigură fetiţa.

Două zile mai târziu, Tu Zin Yuen a revenit cu obişnuita batistă, dar de această dată având trei pâiniţe coapte la aburi. Trebuie să ştim că în China pâinea este coaptă întotdeauna cu aburi, motiv pentru care nu face coajă, ci doar o pieliţă subţire care se poate îndepărta cu uşurinţă.

- Ia, Siao-Mei, este pentru tine!

Fetiţa, care ştia deja totul, a luat şi s-a dus în fugă. Isus a intrat astfel în închisoare. Astfel, au putut să se împărtăşească alături de mama şi alte femei din închisoare.

După trei luni, mama şi fetiţa, eliberate din închisoare, s-au dus la pr. Carbone, care planificase strategia, iar acesta i-a spus fetiţei:

- Ai fost extraordinară! Ce vrei ca răsplată?

Ea a răspuns:

- L-am dus pe Isus, dar nu l-am putut primi! Acum vreau şi eu să-l primesc!

Aşa se făcu că Siao-Mei a fost admisă la prima împărtăşanie la doar trei ani şi nouă luni.

pr. Pietro Righetto Ritul latin