Start > Ritul latin > Sfinții Petru și Paul (pentru copii)

Sfinții Petru și Paul (pentru copii)

31 October 2009
1,077 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Sfinții Petru și Paul (Anul B)

1. Introducere

O mamă, înainte de moarte, a chemat-o pe fiica ei mai mare și i-a spus: “Ți-i încredințez pe frații tăi. Ai grijă de ei!”

2. Tema

“Isus i-a spus lui Petru: M-am rugat pentru tine… Tu… întărește-i pe frații tăi: ține-i tari și uniți” (Lc 22,32).

3. Mesajul zilei

Astăzi este sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Paul, două coloane fundamentale ale Bisericii lui Isus.

Să încercăm să-i cunoaștem mai bine, astăzi, mai ales pe sfântul Petru. Vă voi spune șapte cuvinte; voi îmi veți spune în ce sens se referă la sfântul Petru.

Chei:

- Sfântul Petru, primul vicar al lui Isus, are responsabilitate deplină în Biserică… (cf. Mt 16,19).

- Este “slujitorul slujitorilor”!

- Putere care înseamnă slujire.

Piatră:

- Pe piatra-Simon, Isus întemeiază solid casa sa, Biserica (Mt 16,18).

- Principiu de unitate și de fidelitate față de Evanghelie.

Cocoș:

- Sfântul Petru se căiește că l-a renegat de trei ori pe Isus.

- Copleșit de milostivire, administrează milostivirea.

Cârja de păstor:

- “Petru, mă iubești?” “Doamne, tu știi că te iubesc!” “Paște mielușeii mei. Paște oile mele” (In 21,17).

Barcă:

- Pe barca lui Petru, Biserica, Isus înfăptuiește pescuirea minunată (In 21,1-12).

- Ne rugăm pentru unitatea creștinilor în unica Biserică a lui Cristos.

Lanțuri și cruce răsturnată:

- Sfântul Petru a îndurat închisoarea (cf. prima lectură: Fap 12,1-11) și a murit răstignit cu capul în jos pentru împărăția lui Isus.

- Dăruire totală lui Cristos.

Vatican:

- Papa continuă misiunea lui Petru.

- Împreună cu sfinții Petru, Paul și cu ceilalți apostoli și, deci, cu papa și cu episcopii, noi formăm familia lui Isus, tari și uniți în iubirea Preasfintei Treimi.

- Îți mulțumim, Doamne.

4. Exemple

a) Martirul Thomas More era cancelar al regelui Henric al VIII-lea. Ocupa, așadar, una dintre cele mai înalte funcții din Anglia și era nu doar un credincios autentic, ci și “un om cu adevărat complet”, cum l-a definit Pius al XI-lea. După Pico della Mirandola și Erasmus din Rotterdam, era considerat cel mai mare umanist al timpului, fapt care dezminte anumite insinuări conform cărora credința ar fi pentru oameni ignoranți, și nu pentru oameni de cultură.

Născut în 1477 dintr-o familie foarte bogată, Thomas a frecventat cele mai bune colegii din Anglia, unde a făcut o carieră fulgerătoare până la a deveni unul dintre cei mai direcți colaboratori ai regelui.

Împreună cu soția sa, a avut patru copii pe care i-a educat creștinește. În fiecare zi recita oficiul divin și deseori inventa rugăciuni, fără a neglija caritatea.

Coerența sa cu credința a fost pusă la încercare de faimosul “jurământ de fidelitate” pe care Henric al VIII-lea l-a impus supușilor săi, și care implica recunoașterea supremației lui în Biserica Angliei. Thomas, care criticase deja public divorțul regelui de Ecaterina de Aragona, susținea, în schimb, că primatul asupra creștinismului îi revenea papei. A fost singurul laic care a refuzat să jure. Și a fost condamnat la moarte. A primit martiriul cu mare curaj, scriind în închisoare un Comentariu la pătimirea lui Cristos și Dialogul despre ușurarea în încercări. I-a iertat pe toți și a găsit tăria de a glumi cu călăul său. În ultima scrisoare adresată familiei a scris că “ceea ce vrea Dumnezeu, chiar dacă nouă ni se pare rău, este într-adevăr bun”.

A fost decapitat la 6 iulie 1535. Beatificat în 1886, a fost canonizat în 1935 (S. Corra – D. Zanella).

b) La Heliopolis, faraonul Egiptului ridicase mii de obeliscuri din granit, ca sfidare a cerului.

Dar iată că un bătrân cu părul cărunt s-a prezentat la faraon. I-a spus:

- Părăsește totul și pleacă!

Faraonul a răspuns zâmbind:

- Cine ești tu, bătrâne, ca să îmi poruncești aceasta? Crezi oare că ești mai puternic decât mine?

Bătrânul a răspuns:

- Eu sunt cu siguranță mai puternic decât tine. Eu sunt “Timpul”! La auzul acelui nume, faraonul a pălit, a coborât de pe tron… și imperiul său a apus.

Același lucru s-a întâmplat în Babilon, între masivele piramide în trepte.

Același lucru s-a repetat și la Ninive, printre superbele ziduri de teracotă. Același lucru s-a întâmplat la Atena, printre minunatele coloane de marmură albă de la Acropole… La Cartagina, printre colosalele statui ale zeului Moloch.

Pretutindeni, bătrânul cărunt se prezenta, pretutindeni puternicii plecau capul, pretutindeni imperiile lor dispăreau.

Dar, într-o zi, la Roma, pe colina Vaticanului, un bătrân fragil și blând nu a ascultat de amenințarea sa. Nu a vrut să se supună “Timpului” și a rămas solemn în fața lui.

- Eu sunt “Timpul”! a urlat furios distrugătorul de imperii.

Iar căruntul Părinte de la Vatican i-a răspuns senin:

- Iar eu, prin harul lui Dumnezeu, sunt Veșnicia! De-a lungul secolelor trebuie să reprezint veșnica fidelitate în iubire a lui Dumnezeu față de oameni! (G.K. Chersterton).

c) În seara zilei în care s-a anunțat Conciliul al II-lea din Vatican, papa Ioan al XXIII-lea povestește că se ferea să se culce, până când i-a venit această inspirație:

- Ioane, de ce nu dormi? Tu, papă, conduci Biserica, sau Duhul Sfânt? Duhul Sfânt, nu? Și atunci? Dormi, Ioane!

d) Subliniați prezența numelui papei și al episcopului propriu în Rugăciunea euharistică.

Ritul latin