Predici

1. Introducere

“Ioan este numele lui!”

Relatarea evanghelică a naşterii lui Ioan Botezătorul (cf. Lc 1).

2. Tema

“Iar tu, copile, vei fi profet al Celui Preaînalt”.

3. Mesajul zilei

Ioan Botezătorul este mare pentru că:

- a tresăltat la venirea lui Mesia;

- a crescut şi s-a întărit în spirit;

- a recunoscut că nu este el adevăratul Mesia: Isus trebuia să crească, el să scadă; nu era demn nici măcar să îi lege sandalele;

- l-a precedat mereu pe Isus în toate: la prevestire, la naştere, la creştere… la moarte;

- a fost săgeata care indica spre Isus: Mielul lui Dumnezeu;

- a fost inelul de legătură între Vechiul Testament şi Noul Testament;

- el l-a botezat pe Isus.

- Şi totuşi, cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan Botezătorul!

Noi suntem mari dacă îl imităm pe Ioan Botezătorul, în faptele sale, aşa cum el l-a imitat pe Isus.

- Dar suntem şi mai mari întrucât suntem fii ai lui Dumnezeu!

Terminaţi scurta omilie cu povestirea morţii sfântului Ioan Botezătorul.

4. Exemple

a) Curajoşi şi fermi ca Ioan Botezătorul.

Program de adevărată viaţă creştină: “Doar Isus ca SCOP, doar Isus ca ÎNVĂŢĂTOR, doar Isus drept CĂLĂUZĂ, doar Isus ca BUCURIE, doar Isus ca BOGĂŢIE, doar Isus ca IUBIRE” (sfânta Bernadeta).

b) Marele scriitor francez Jean Guitton, prieten al lui Paul al VI-lea, povesteşte că, pe când era recrut, în 1921, înainte să îşi înceapă viaţa militară şi-a pus această problemă: dat fiind că sunt obişnuit ca în fiecare seară să recit rugăciunile în genunchi la picioarele patului, va trebui să fac acelaşi lucru în cazarmă, cu riscul de a fi luat în râs de colegi? S-a consultat cu doi preoţi prieteni. Unul i-a spus: “Nu, te bagi sub pătură şi te rogi cu calm, fără a afişa credinţa ta şi a sfida inutil colegii de cazarmă”. În schimb, celălalt era de altă părere: “Este datoria ta de credincios să dai această mărturie, cu simplitate, cu umilinţă, dar şi pentru a afirma dreptul de practicare a credinţei în public, dat fiind că toată lumea modernă vrea să o reducă la un fapt privat”. Jean Guitton a urmat acest al doilea sfat.

Colegii lui nu au spus nimic, dar acel gest a pătruns în sufletele unora. După douăzeci de ani, un coleg de cameră al lui Jean Guitton a murit pe munte, şi Guitton, deja profesor universitar, s-a dus la familie pentru a-şi prezenta condoleanţele. Acolo şi-a dat seama cât de mult a pătruns gestul său tineresc în inima prietenului său mort şi că nu este cazul să ne gândim prea mult la opinia publică (P. Gheddo).

c) Vrem să amintim pe scurt câteva gânduri ale Maicii Tereza, gânduri care îi evidenţiază profunda încărcătură spirituală.

După sânge şi origine, sunt albaneză. Am cetăţenia indiană. Sunt o călugăriţă catolică. Prin vocaţia mea, aparţin lumii întregi. Inima mea, însă, aparţine în întregime inimii lui Isus.

Eu nu sunt decât un creion mic în mâinile lui Dumnezeu. El scrie. El gândeşte. El hotărăşte.

pr. Pietro Righetto Ritul latin