Predici

1. Introducere

Iuda, în grădina Ghetsemani, în toiul nopţii, înaintează spre Isus “însoţit de o mulţime cu săbii şi ciomege” (Mt 14,43). Isus, deschizându-şi braţele şi inima, acceptă sărutul de trădare şi face un efort extrem să îl salveze pe ucenicul său: “Prietene, de aceea eşti aici?” (Mt 26,50).

2. Tema

“Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”.

Celebrăm astăzi sărbătoarea Iubirii lui Isus faţă de noi.

3. Mesajul zilei

Dumnezeu ne iubeşte într-adevăr.

- În mod mişcător: ce s-a întâmplat cu Efraimul se întâmplă şi cu noi (cf. prima lectură): ne învaţă să mergem, ne ţine de mână, ne sărută, se pleacă spre noi, ne dă de mâncare.

- În mod minunat: ne dă în întregime paternitatea lui Dumnezeu, bogăţia iubirii sale nemăsurate (cf. lectura a doua).

- În mod extrem de adevărat, Cristos este mielul pascal care se jertfeşte pentru mântuirea noastră (cf. Evanghelia).

- Înainte de trecerea triumfală a Mării Roşii, evreii au tăiat un miel fără cusur, i-au luat tot sângele şi nu i-au rupt nici un os (Ex 12,1-15).

- Înainte de Paşti, Isus a fost ucis, i s-a luat tot sângele, nu i-au fost zdrobite picioarele (In 19,33 ş.u.).

- Într-adevăr, Dumnezeu ne-a iubit mai întâi şi l-a trimis pe Fiul său, ca victimă de ispăşire pentru păcatele noastre.

- Isus ne iubeşte dezinteresat şi fără margini.

- Isus îi iubeşte şi pe cei care îl supără.

- Isus aşteaptă ca păcătosul să se căiască.

- Isus ne iubeşte cu afecţiune, ne tratează ca prieteni.

Să-l iubim pe Dumnezeu cu adevărat!

- Pentru creştini, iubirea este înainte de toate un dar, apoi o datorie; mai întâi este primită de la Dumnezeu, apoi este dăruită celorlalţi.

- Trebuie să rămânem în Domnul.

- Trebuie să-l imităm pe Isus, iubindu-i pe toţi aşa cum ne-a iubit el.

- “Vom scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (psalmul responsorial).

4. Exemple

a) Cu mulţi ani în urmă, un grup de cinci tineri s-a dus la munte ca să petreacă acolo vacanţa de Crăciun. Erau deja familiarizaţi cu schiatul şi cu muntele şi din cabana în care stăteau plecau zilnic până departe, în căutare de aventuri. Într-o după-amiază, au fost blocaţi de furtună, fără speranţa de a putea să se întoarcă la bază înainte de căderea nopţii. Atunci, cei cinci au cercetat terenul înconjurător şi au descoperit într-un târziu o peşteră unde s-au refugiat în aşteptarea ca furtuna să se potolească.

Umbrele nopţii au căzut: aşteptare îngrijorătoare. Zăpada continua să izoleze grota cu căderea ei abundentă. După două zile, când furtuna s-a calmat, grupul s-a trezit prizonier în refugiu. Zăpada, între timp, continua să cadă, iar ei nu puteau să se gândească la ieşire. Situaţia se agrava serios, pentru că nu aveau alimente. Câteva zile au putut rezista, apoi a apărut sumbra perspectivă: să moară de foame!

…O lună mai târziu, câţiva munteni au ajuns la grotă, unde au găsit cadavrele celor cinci tineri schiori. Au scotocit bine prin grotă şi au găsit într-un colţ, în care cu siguranţă nici unul dintre ei nu s-a uitat, o mică rezervă de alimente, pusă acolo tocmai ca prevedere pentru vreun alpinist care ar fi fost constrâns de intemperii să se oprească pentru câteva zile în acel refugiu… sărmanii tineri, au murit de foame, cu mâncarea la îndemână!” (Tescaroli)

Departe de Isus, izvor viu de iubire, putem să murim de foame şi de frig spiritual.

Dumnezeu ne-a iubit serios! Este de datoria noastră să îi fim recunoscători, să trăim în prietenia sa, să colaborăm pentru sosirea împărăţiei lui Dumnezeu.

b) Nu putem sub nici o formă să spunem că îl iubim pe Dumnezeu dacă nu iubim (ajutăm, iertăm, apărăm etc.) persoanele care sunt în jurul nostru, fraţii, prietenii, toţi, chiar şi cei antipatici.

O actriţă de cinema de faimă mondială, una dintre acele femei care când se mişcă trag după ele o jumătate de lume, a vrut, nu cu mult timp în urmă, să facă un înconjur turistic al Orientului. În timpul călătoriei ei, a fost condusă la uşa unei leprozerii, un loc unde trăiesc mulţi sărmani nefericiţi cu trupul descompus şi consumat înainte de a fi aşezaţi în mormânt.

Diva a vrut să intre şi o soră s-a oferit să o însoţească.

Acele scene teribile de durere au trezit în ea o profundă impresie, astfel încât, la un moment dat, observând o soră care trata un lepros, nu s-a putut abţine să nu spună: “Nu aş face asta nici pentru un milion de dolari”. La care sora i-a răspuns: “Iar eu nu m-aş da înapoi nici pentru miliarde” (Tescaroli).

pr. Pietro Righetto Ritul latin