Predici

1. Introducere

Să mergem pe drumul pe care l-au străbătut sfinţii tăi;

Şi toţi într-o zi ne vom întâlni unde veşnic străluceşte Soarele.

Iar când în cerul sfinţilor tăi marea ceată va ajunge,

O, Doamne, cât aş vrea să găsesc un loc şi pentru mine!…

2. Tema

“Vie, Doamne, împărăţia ta de lumină”.

Sau: “Rege în veci şade Domnul: va binecuvânta poporul său cu pace” (Refren ce trebuie repetat de mai multe ori în cadrul celebrării).

3. Mesajul zilei

La sfârşitul anului liturgic, şi pe deplin la sfârşitul istoriei fiecăruia dintre noi şi a tuturor oamenilor, este, iar la sfârşit va fi celebrată victoria lui Isus, Regele universului.

Vă amintiţi fragmente din Evanghelie în care se vorbeşte despre Isus, Rege şi despre împărăţia sa?

- Bunavestire: “Domnul îl va face rege, îl va pune pe tronul lui David, tatăl său, şi va domni pentru totdeauna asupra poporului lui Israel. Împărăţia lui nu va avea sfârşit” (Lc 1,33).

- Pilat întreabă: “Tu eşti regele iudeilor?” Isus răspunde: “Tu o spui”.

- Pe cruce au pus motivul condamnării: “Isus nazarineanul, regele iudeilor”.

- Aproape toate parabolele dezvăluie caracteristicile proprii împărăţiei lui Isus şi condiţiile pentru a intra în ea.

Isus este, într-adevăr, rege.

- Este Fiul lui Dumnezeu. Este Mesia, vestit, promis, aşteptat.

- Toată creaţia “a fost făcută prin el”.

- Isus vindecă bolile, învinge diavolul, învie morţii, domină furtuna: puterea sa benefică este infinită.

- Înainte de a se înălţa la cer, proclamă: “Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ: mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia mea”.

“Da, sunt rege; dar împărăţia mea nu este din această lume”.

- Dar Isus este un rege aparte: nu se naşte într-un palat regal, ci într-o peşteră; nu are bogăţii, nici soldaţi; i se dă nu o coroană de aur, ci de spini, intră în capitală nu pe un cal, ci pe un măgăruş…

- Dar care este puterea lui? De ce nu învinge, nu se impune în faţa tuturor prin minuni răsunătoare? De ce nu îşi arată toată slava divină pe care o are? Aceste întrebări şi le puneau contemporanii lui Isus, dar ni le punem şi noi astăzi.

- Regele Isus urmează doar “politica” “Tatălui nostru”: adică fraternitatea, pacea, blândeţea, respectul voinţei oamenilor, milostivirea.

- Pentru a gusta puterea iubirii sale, trebuie să avem credinţă şi… iubire. Nu îşi arată slava, pentru a nu avea credincioşi… prea interesaţi. Pe el îl interesează mai ales minunile spirituale, care privesc sufletul şi inima oamenilor.

- El este veşnic. Nu se grăbeşte. Foloseşte o răbdare infinită în a cere tributul de iubire mai mult decât pentru sine, pentru “micuţii săi fraţi”. Şi marele rege, într-o zi, ne va judeca numai cu privire la iubire! (cf. Mt 25)

4. Exemple

a) Se povesteşte că, într-o zi, îngerii în cer – obosiţi să vadă mulţi oameni necredincioşi, cu toate că însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat şi i-a răscumpărat – au hotărât să pună totul la punct coborând pe pământ.

După ce au luat în stăpânire, au încredinţat conducerea celor câţiva drepţi găsiţi şi i-au adunat pe toţi ceilalţi cu dorinţa de a-i extermina, pentru a evita ca să infecteze lumea cu faptele lor, cu învăţătura şi exemplul lor.

Totul era pregătit când au văzut un om cu crucea pe umeri care întreba unde trebuia să fie pedepsit. Această dorinţă de a muri ca Mântuitorul i-a scandalizat pe îngeri, aşa că l-au legat şi l-au dus în faţa sfântului Petru, care nu avea îndoieli: era chiar Isus din Nazaret.

Dar cum de se afla în mijlocul păcătoşilor celor mai înrăiţi? Le-a fost uşor să-şi amintească de faptul că Fiul Omului s-a întrupat nu pentru a-i mântui pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi că, prin urmare, era dispus să moară din nou pentru ei pentru a-i salva de mânia sfinţilor (cf. M. Pomilio).

b) Un tânăr călugăr a fost trimis câteva luni într-o mănăstire din Flandra pentru a ţese o tapiserie importantă împreună cu alţi călugări. Într-o zi, s-a ridicat indignat de pe scaunul lui:

- Gata! Nu mai pot continua! Instrucţiunile pe care mi le-au dat nu au fost gândite! a exclamat el. Lucram cu un fir de aur, şi una două trebuia să îl înnod şi să îl tai fără motiv. Ce risipă!

- Fiule, a replicat un călugăr mai bătrân, tu nu vezi această tapiserie cum va fi văzută. Eşti aşezat în partea din spate şi lucrezi numai într-un loc.

L-a condus în faţa tapiseriei care atârna în atelier, şi tânărul călugăr a rămas fără suflare.

Lucrase la ţeserea unei foarte frumoase imagini a adoraţiei magilor şi firul său de aur făcea parte din aureola luminoasă din jurul capului Pruncului. Ceea ce tânărului i se părea risipă nechibzuită s-a dovedit a fi ceva minunat (B. Ferrero).

pr. Pietro Righetto Ritul latin