Start > Ritul latin > Și noi putem fi sfinți!

Și noi putem fi sfinți!

30 October 2009
1,625 afișări

Autor: Diverși alți autori
Copyright: Predici.cnet.ro
Toți Sfinții (Anul B)

Când au loc tragedii, cum au fost, de exemplu, atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA, sau atâtea alte atacuri teroriste în diferite colțuri ale lumii, sau cutremure devastatoare, sau accidente aviatice sau rutiere, lumea suferă, se înspăimântă, se teme pentru siguranța ei, frica își face simțită prezența. Eventual, există și un reproș adresat lui Dumnezeu, cum de permite asemenea tragedii, ca persoana nevinovată să moară sau să sufere din cauza acestora. Dar paradoxal, în astfel de momente se petrec și lucruri extraordinare: oamenii, cu toate că nu se cunosc între ei, se simt mai apropiați, rugăciunea, ceremoniile religioase și valorile spirituale își găsesc un loc deosebit în viața lor, iar oamenii îi regăsesc pe adevărații eroi printre ei: poate un pompier care și-a pus viața în pericol ca să-l salveze pe cineva în pericol de moarte, poate un echipaj de pe ambulanță care a readus la viață un om a cărui inimă a încetat pentru câteva clipe să bată sau, pur și simplu, un trecător care a salvat de sub ruine un copil.

Aceștia sunt eroii pe care îi vedem, pe care îi apreciem și-i stimăm și care sunt mediatizați, câteodată în mod excesiv. Dar pe lângă acești eroi, Sfânta Scriptură și Sărbătoarea Tuturor Sfinților de astăzi ne prezintă și altfel de eroi, niște “nebuni ai lui Dumnezeu”, care și-au pus toată încrederea în cuvântul său și care devin modele pentru noi: Moise, israelitul fricos ce fuge din Egipt după ce omoară un egiptean, ascultă de glasul lui Dumnezeu care îi cere să se întoarcă înapoi Egipt pentru a-i salva poporul de la pieire; Miriam, sora lui Moise, cântă din tamburină de bucurie că Domnul a protejat poporul lui Israel trecându-l ca pe uscat prin Marea Roșie; tânărul David contează pe sprijinul lui Dumnezeu și-l învinge pe Goliat; regina Estera se încrede în Dumnezeul lui Israel atunci când îl roagă pe rege să-i salveze poporul de la nimicire. Aceștia sunt eroii, sfinții Vechiului Testament care ne inspiră credința și ne apropie de Dumnezeul salvator.

În Noul Testament, nimeni nu a putut egala jertfa lui Cristos, care a făcut din iubirea lui Tatăl o realitate trăită. Maria a fost femeia sfântă care l-a iubit atât de mult pe Fiul lui Dumnezeu. A stat alături de cruce, fermă, puternică, curajoasă. Acolo se aflau și apostolul Ioan, și Maria din Betania, și Maria Magdalena și mulți alții care au permis ca viața lor să fie radical transformată de prezența lui Cristos.

De asemenea, calendarul creștin prezintă o mulțime de sfinți pentru ca oamenii să vadă în ei modele vrednice de urmat. Sfântul Ignațiu din Antiohia ar fi stat mai degrabă în fața leilor decât să se închine în fața statuii de piatră a unui păgân. Sfanta Lucia, precum și alte tinere fecioare din Biserica primară, ar fi fost în stare să piardă orice, chiar și propria viață, decât să fi trebuit să abandoneze comoara cea mai de preț, Cristos; sfântul Francisc de Assisi a renunțat fericit la tot ce avea, pentru că toate acestea stăteau în fața singurei realități pe care o prețuia, Isus Cristos; sfântul Thomas Morus nu a putut accepta să nege ceea ce îi dicta conștiința, și anume credința catolică, preferându-i mai degrabă moartea; sfânta Ecaterina de Siena a învățat regii și preoții să fie conștienți de prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor; sfânta Tereza de Liseaux i-a dăruit flori lui Dumnezeu, alături de zilnicele ei sacrificii de iubire. Există mii de astfel de sfinți. Toți sunt modele pentru noi. Ei ne ajută să înțelegem că stă în puterea noastră și în harul lui Dumnezeu de a deveni și noi sfinții lui Cristos.

Dar a vorbi astăzi despre sfințenie pare să nu mai fie un subiect la modă. Astăzi este mai important să vorbim despre importanța banilor, a finanțelor, pentru că, vedem!, fără ei totul merge prost, mai ales în contextul crizei economice, despre mașini, despre muzica nouă apărută pe piață, despre vedete și filme. Cât privește dezideratul sfințeniei, este un ideal frumos, plăcut, fascinant, care a aparținut celor din vechime, dar care nu ni se mai potrivește nouă. Deschidem ochii, privim în jurul nostru și vedem războaie, infidelități, înjurături, lipsa religiozității în atâția oameni. Vedem persoane neîmplinite, abandonate de societate, împrăștiate, fără nici un fel de perspectivă. Este un tablou sumbru, dar real. Unde să mai ai timp și de sfințenie atunci? Toate aceste aspecte negative ar trebui să ne determine să ne punem unele întrebări: nu cumva am pierdut, am abandonat prea ușor ceva ce nu aveam voie să pierdem? Nu cumva, pentru binele nostru, pentru binele lumii, pe care avem misiunea de a o lăsa mai bună decât am găsit-o, ar fi bine să redescoperim anumite valori pe care le-am pierdut, una dintre ele fiind chiar cea a sfințeniei?

Sărbătoarea Tuturor Sfinților ne conduce înapoi, în timp, la propriile noastre rădăcini spirituale și la întrebarea care vibrează în noi înșine: “De ce ne-a creat Dumnezeu?” Și răspunsul vine: El ne-a creat pentru a-l cunoaște, pentru a-l iubi și a-l sluji în această viață, pentru a fi cu el, pentru a fi în bucuria lui pentru toată veșnicia. El ne-a creat pentru a fi sfinți.

Fericirile proclamate de Isus astăzi în Evanghelia după sfântul Matei ne oferă atitudinea generală de care avem nevoie pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Existăm pentru a-l face pe Dumnezeu prioritatea noastră. Iar a fi săraci cu duhul înseamnă că singura valoare autentică care dă un sens sigur și durabil vieții umane este cea spirituală. Suntem umili dacă puterea noastră este ancorată în Dumnezeu și nu în situații fizice, economice sau politice. Ne este foame și sete după valorile veșnice când dorința noastră este de a ne apropia de Dumnezeu, când ne dorim cu adevărat să fim sfinți. Primim mila lui Dumnezeu când împărtășim bunătatea lui altora. Când suntem sinceri, când suntem făcători de pace, când suntem persecutați pentru Domnul, el este deja prezent să ne răsplătească pentru fidelitatea noastră față de el.

Sărbătoarea Tuturor Sfinților nu ne reamintește doar de aceia care au luat o decizie radicală pentru a-l urma pe Dumnezeu. Ea ne cheamă să privim la propriile noastre vieți și să căutăm adevărata noastră persoană. Sfințenia nu este o realitate depășită, dar este posibilă și actuală, iar pentru noi, creștinii, chiar obligatorie.

Astăzi să cerem acelei mulțimi imense de sfinți din jurul tronului divin, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate națiunile și rasele, popoarele și limbile, despre care ne vorbește prima lectură de astăzi, să ne ajute să avem curajul de a răspândi prezența lui Dumnezeu în viața noastră și a celor din jur. Amin!

pr. Marius-Claudiu Dumea

Ritul latin